Romanul GOLEM de Gustav Meirynk

Din "GOLEM" de Gustav Meyrink : "Mi sa intampla sa ascult casele in vis, nevazuta lor respiratie, si sa aflu, uimit, plin de teama, ca, sunt, de fapt, stapanele strazii. Le sta in putere sa-si instraineze viata, sentimentele si sa le soarba inapoi - ziua le imprumuta cui locuiesc in ele, si noaptea, le storc cu camata indarat. Daca insir in gand oamenii ciudati care stau in ele, aratari, fiinte fara consistenta - nenascute din pantece de mama - cu ganduri si fapte facute parca din bucati adunate la intamplare - atunci ma simt indreptatit sa cred ca visurile mele ascund adevaruri obscure, din care nu pastrez, cand sunt treaz, decat impresii, licariri de basm. Atunci invie in mine, pe nesimtite,legenda golemului-strigoi, omul artificial pe care, candva, aici in ghetto, un rabin cabalist l-a plamadit din elemente, chemandu-le la viata, la o existenta de robot fara minte, strecurandu-i intre dinti cuvantul cu putere magica. Si, dupa cum, golemul, in clipa in care i se lua din gura misterioasa silaba a vietii, incremenea ca un chip de lut , mi se parea ca si oamenii acestia, cu totii, s-ar prabusi pe loc fara viata, daca in creieri li s-ar stinge o idee oarecare, marunta, o aspiratie minora, sau un obicei fara noima, ASTEPTARI CETOASE, TINTITE IN GOL "