Prezentul este viata insasi

In viata trebuie sa ai convingeri profunde, o linie hotarata de actiune, fara de care, ori nu facem nimic, ori ne imprastiem in toate vanturile.

Priviti in voi insiva. Ce este eul? Explorati aceasta problema pana ii veti gasi raspunsul.

Cand gandirea este stinsa, se instaleaza in noi linistea, care insufla viata intregii noastre fiinte.

Suntem o unitate in univers. Cand vom intelege acest lucru vom fi in stare sa intelegem totul.

Libertatea provine din atentie, dar nu lumea senzatiilor este cea careia trebuie sa-i acordam atentie.

Trebuie sa intelegem relatiile dintre starile noastre psihice si posesiunile si dorintele noastre.

Ce asteptati de la relatiile voastre in general? O recompensa, placere? Daca asa este, invitati singuri insatisfactia si suferinta.
Eventual, veti cunoaste o fericire efemera, schimbatoare si, in consecinta iluzorie.

Cand suferim, sa ne punem intrebarea: cine sufera? Este on entitate care sufera, sau nu este decat o suferinta datorata unor anumite conditii. Explorati toate acestea ca sa intelegeti structura globala a suferintei. Cand nu e o entitate care sufera, este liniste si viziune luminata astfel ca suferinta isi pierde importanta.

Noi ne inchidem in idei, mai intai in ale noastre, apoi in ale altora. Si, cand ideile ne invadeaza spiritul, el se incetoseaza si se lasa limitat de ele.

Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, pentru ca reactionam fara incetare la ele.

Devenirea se compune din doua miscari: schimbarea si continuitatea si se realizeaza in dimensiunile spatiului si timpului. Este un proces nelimitat, tinand de legea cauzalitatii. Cand traim in devenire, suntem supusi conditiilor ei, interior si exterior, si nu suntem liberi.
Devenirea creeaza diferenta si diviziunea si plecand de aici, contradictiile si conflictele.

Pentru a schimba societatea, indivizii care o compun trebuie sa practice privirea obiectiva in interior si sa vada ce nu merge in ei insisi si in relatiile lor cu lumea.
Cand individul se schimba in profunzime, societatea se reformeaza singura, pe bazele ridicate de intelegere si evolutie.

Nu se poate forta reinnoirea unei societati.

In starea de devenire domneste insatisfactia care suscita dorinta. Dorinta este motorul devenirii. Trebuie sa intelegem.

Cand nu mai dorim sa devenim, procesul se opreste si reusim sa fiintam.

Prezentul nu este o clipa intre trecut si viitor, el este viata insasi, dincolo de diviziunea timpului.

In ciuda aparentei sale puteri, procesul de conditionare este destul de superficial. Inconstientul nu este nici el foarte profund, deoarece, prin observatie atenta, continutul sau urca in constient, unde se amesteca impreuna cu cunoasterea si isi pierde puterea.

Este primordial sa-i acordam o atentie totala inconstientului astfel ca ansamblul continutului sau sa poata veni in campul constientului. Cand inconstientul nu va mai exista, devenirea va lua sfarsit si vom constata ca toate acestea erau superficiale.