"A fost atat de neasteptat, incat, atunci cand dona Lucrecia isi aducea aminte, i se parea imposibil, ceva netrait, ci visat sau citit. Don Rigoberto tocmai se incuiase in baie pentru ceremonia nocturna de igiena iar ea, in halat si camasa de noapte, cobori sa-i spuna lui Alfonsito noapte buna, asa cum ii promisese. Tancul sari din pat in intampinarea ei. Inlantuit de gatul ei, ii cauta buzele si-i mangaie sfielnic sanii, iar in rastimp amandoi ascultau, deasupra capetelor lor, ca pe o muzica de fond, pe don Rigoberto fredonand fals melodia unei zarzuela si contrapunctul marcat de suvoiul de apa in chiuveta. Si deodata, dona Lucrecia simti pe trupul ei o prezenta impungatoare, virila. A fost mai puternica decat constiinta pericolului, o izbucnire nestavilita. Se lasa sa alunece pe pat si in acelasi timp il trase dupa sine si pe tanc, fara brutalitate, de parca s-ar fi temut sa nu-l sfarame.
Desfacandu-si halatul si dand la o parte camasa de noapte, il potrivi si-l indruma cu o mana nerabdatoare. Il simtise trudindu-se, gafaind, sarutand-o, miscandu-se, stangaci si firav, ca un micut animal care invata sa umble. Il simtise, la foarte putina vreme dupa aceea, scotand un geamat, terminand.
Cand reveni in dormitor, toaleta lui don Rigoberto inca nu era terminata. Inima donei Lucrecia era o darabana furtunatica, un galop orb. Se simtea uluita de cutezanta ei, si de jindul de a-si imbratisa sotul. Dragostea pentru el crescuse. Si chipul tancului era aici, in mintea ei, induiosand-o. Era cu putinta sa fi facut dragoste cu el si acum sa astepte sa faca acelasi lucru cu tatal lui? Da, era. Nu simtea nici remuscari nici rusine. Nici nu se considera o cinica. ERA DE PARCA LUMEA I S-AR FI ASTERNUT LA PICIOARE SUPUSA. O stapanea un neanteles sentiment de orgoliu. "In seara asta m-am simtit mai bine decat ieri si decat oricand", il auzi pe don Rigoberto, spunand, mai tarziu. " Nu am cum sa-ti multumesc pentru fericirea pe care mi-o dai." "Nici eu, dragostea mea", sopti dona Lucrecia, tremurand.
Din noaptea aceea avea certitudinea ca intalnirile clandestine cu tancul, intr-un anumit fel, obscur si rasucit, ii imbogateau relatiile matrimoniale, reliefandu-le si reannoindu-le. Dar ce fel de morala mai e si aceasta,Lucrecia?, se intreba, speriata. Cum e cu putinta sa fi devenit asa, la anii tai, peste noapte? Nu putea intelege, dar nici nu se straduia sa descopere. Prefera sa se abandoneze acestei situatii contradictorii, in care, actele sale sfidau si incalcau principiile, in urma acestei exaltari riscante care devenise sinonima pentru ea, cu fericirea. Intr-o dimineata, cand isi deschise ochii, ii trecu prin minte aceasta fraza :
"AM CUCERIT STAREA DE SUVERANITATE."
Se simtea norocoasa si emancipata, dar nu putea sa precizeze de ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu