Oglinda de obsidian.
Se povesteste ca odata, de mult, foarte de mult, intr-o zi, la Ninive, servitorul unui negustor bogat s-a intors de la bazar inainte sa apuce sa targuiasca. Infricosat, tremurand ca varga, s-a infatisat stapanului sau:
-Fie-ti mila, da-mi voie sa plec indata de aici! -Ce s-a intamplat? Ce e cu tine? L-a intrebat mirat negustorul. Servitorul a inceput sa-i povesteasca, chinuit de spaima, toate cate se petrecusera in acea dimineata.
-Cand ma tot invarteam prin bazar, cautand sa cumpar cele ce m-ai poruncit, m-am trezit fata in fata cu trimisul lui Mot. (Mot era zeul mortii) Am dat inapoi, am luat-o dupa o taraba, degeaba. Trimisul lui Mot, cu ochii pe mine. Voiam sa ma pierd in multime, sa nu ma mai gaseasca. Oriunde eram, aparea si el si ma privea lung, lung. Nu m-a slabit o clipa din ochi.
Omul era ba alb ca varul, ba galben ca ceara, de ai fi zis ca pe fata lui trecea umbra mortii. Negustorul, bun la inima, a incercat sa-l linisteasca, doar era om de vaza, si cu multa influenta: ''Lasa ca ma duc eu sa vorbesc cu el !'' . Dar slujitorul o tinea una si buna, trebuia sa fuga, sa se ascunda, sa i se piarda urma: ''Dati-mi, rogu-va, un magar sa pot fugi cat mai departe'', indrazni el. ''Daca man bine, fara sa ma opresc de loc, pana maine seara ajung la Samarra''.
Negustorul, desi ii parea rau sa renunte la un slujitor care-si dovedise pana atunci vrednicia, i-a dat un magar voinic si odihnit, sa-i ajunga pana va socoti ca primejdia a trecut.
Iar in vreme ce sluga isi zorea magarul pe drumul ce-l ducea la Samarra, negustorul se duse in bazar sa-l intalneasca pe trimisul lui Mot. Se invarti putin printre tarabe, si numai ce il zari. Se duse drept la el suparat, si-l lua imediat din scurt: ''Ia asculta, cum ai indraznit sa-mi bagi in sperieti sluga?''
Trimisul lui Mot se arata cat se poate de nedumerit: ''Dar n-am vrut nicidecum sa-ti inspaimant omul. De unde ai scos-o? ''. '' Te-ai uitat la el tinta si lung! N-ai sa-mi spui acum ca m-a mintit!'' ''A, da, de uitat m-am uitat,e-adevarat, dar asta din alta pricina. Nu-mi venea pur si simplu sa-mi cred ochilor vazandu-l. Ma tot intrebam ce o fi cautand aici, astazi, in bazar, cand stiam bine ca am intanire cu el chiar maine seara si tocmai la Samarra!''
Catinca Muscan- Explorari in enigmatic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu