Raymond Moody - Despre experienta mortii

EPERIENTA MORTII

" In ciuda deosebirilor prezentate - fie din cauza imprejurarilor care insotesc apropierea mortii, cat si a tipurilor diferite de oameni care o indura - se constata asemanari frapante intre marturiile care relateaza experienta mortii. Din asemanari se pot desprinde circa 15 trasaturi comune care revin mereu in marturiile pe care le-am adunat. Recostitui, pe baza lor, un model al experientei mortii. Iata deci, un om care moare.In timp ce suferinta lui fizica ajunge la paroxism, il aude pe medic constatandu-i decesul. Atunci incepe sa auda un zgomot neplacut, ca un sunet puternic de sonerie sau un bazait, si in acelasi timp, se simte purtat cu viteza mare printr-un tunel intunecat si lung. Dupa care se trezeste dintr-o data in afara trupului sau fizic, fara a parasi totusi anturajul sau fizic imediat. Isi priveste propriul trup,de la distanta, ca un spectator. Observa incercarile de reanimare la care este supus trupul sau.Se afla intr-o stare de tensiune emotionala puternica. Dupa cateva momente, se regaseste si se obisnuieste, gradual,cu noua si strania sa conditie. Observa ca poseda in continuare un fel de corp de natura diferita de cea a corpului fizic. Curand, alte fiinte din lumea de dincolo ii ies in intampinare, oferindu-i ajutor. Zareste spiritul parintilor si al cunoscutilor decedati inaintea lui. Apoi i se arata o fiinta de lumina, calda,vibrand de iubire, care-l determina sa-si faca un bilant al vietii. Are o viziune panoramica a tuturor evenimentelor care i-au marcat destinul. Apoi, defunctul vede o bariera care separa definitiv viata de moarte, si este animat de sentimente de bucurie, iubire si pace. Dar, i se comunica faptul ca trebuie sa se reintoarca la viata, si nu doreste aceasta reintoarcere. Cu toate acestea, se regaseste in trupul fizic. Aceasta experienta il marcheaza profund, si-i modifica perceptia despre viata si moarte, pierzand cu totul teama de moarte."

*
Citesc, incepand din 15 iunie cand am reusit sa o captez, facand-o sa intre in joc, cartea "Creeatie". Un "e" in plus, dar la acest nivel, presupun ca este vorba despre vointa autorului. I-a spus si Paul, de undeva din Spania, i-am spus si eu, din Arcadia, sa renunta la litera supranumerara. Dar a refuzat. Poate doar din cerbicie. Nici nu mai stiu, caci, fiind prima carte pe care nu am citit-o pana la capat, dupa ce m-a socat, prin octombrie-noiembrie trecut, disparitia subita a stralucirii ei care ma orbise, coplesit de senzatia ca sunt in fata unei gazete de perete la un camin cultural satesc. Mi-am redobandit interesul prin mai, anul acesta, cand, dorind o reevaluare, am cautat cartea. Cineva o aruncase in foc, si rugandu-ma sa primesc manuscrisul, nu am primit raspuns. Mi-a placut asta, caci lectia o stie de la mine. Acum, aici, peste cadavrul Ralucai, la Persepolis, bantuie o naluca. Nu stiu daca este savantul lui Leon de Winter sau sunt traficantii. Poate sa fie si agramatul acela care a pustiit-o.
*
Fusesem cat pe ce sa-i diagnostichez suferinta si ma pregateam sa-i dau diagnosticul si tratamentul. Dar n-am mai avut cui. Mi-am pierdut interesul pentru carte ca si pentru autor, apoi, am uitat ce-am citit, vremea s-a rostogolit peste noi, si nu mai stiu mai nimic din joaca aceea frenetica care m-a captivat vreme de trei luni. Vad ca au disparut de la vedere comentariile de la aceste postari, ale mele, un dialog intre noi. Dar le am la "Editati postari". Credeam ca dumneaei le-a sters, dar vad ca este lucrarea vreunui colaborator al meu. Nu schimb parola, caci dupa ce mor, las la voia ajutoarelor mele aceste postari.
*
**
***
****
*****