duminică, 10 noiembrie 2013

"Atractia visului" - J. B. Pontalis



Niciodata nu ia sfarsit copilaria, va spun asta la   60 de ani, cand mi se mai intampla sa fac tentativa de a cauta cate o carte din vremea de-atunci, in Protobiblioteca Babel din situl initial, in casa parinteasca, care demult este doar timp, fara de spatiu. Si totusi am fost obsedat de un citat care spune ca timpul copilariei,   s-ar fi sfasit. Nu-mi aminteam unde ci cand am citit asta, credeam ca in romanul "Pestera ciumatilor" de Jean Carriere, in care am gasit marcate citate, care de care mai fascinante, dar nu pe cel dorit. Pana intr-o dimineata in care, mana destinului a ghidat mana mea, sa puna in geanta  cartea "Dincolo de psihanaliza" ( "Atractia visului" ) de Pontalis. Citatul era la vedere, insemnat cu o cruciulita pe marginea unei file : " INTR-O  ZI ASADAR, TIMPUL COPILARIEI LUASE SFARSIT. CASA, GRADINA, FUSESERA PARASITE". 
*
  Si in romanul "Pestera ciumatilor",  eroul si-a parasit , la vremea potrivita, urbea natala, traind la Paris, pana cand o epidemie de holera l-a obligat sa-si caute refugiu, si, inainte de a gasi pestera, a incercat sa scape de molima la Nimes, in casa copilariei. Orasul era parasit, dar el traia o dubla senzatie de parasire, pe fondul prabusirii lumii : casa parinteasca, demult ramasa fara stapan,  avea gradina napadita de vegetatie, fiind gata sa se reintoarca in tarana. Dar  o simpla urma de pe fereasta, provocata de inchizator,  care stersese vopseaua din calea sa, ramasa neschimbata, i-a readus in minte vraja casei parintesti, care l-a ridicat, pentru o clipa, deasupra dezastrului  si senzatiei de singuratate.
 *
  Sunt tentat sa aleg citatul despre "deus ex machina" de la pg. 249 a editiei din 1988 a romanului, de la Editura Univers, dar las pentru altadata. Voi alege alte citate, nici macar pe cel cu semnul de pe fereastra. Nu inainte de a scrie numele unui dispozitiv , fara legatura cu subiectul  : "ANTENA SADDOR". Si numele doctorului Zdenek Rjdak, praghez, ma rog dumitale. Apoi vin la psalmist, si culeg doua idei, aparent ireconciliabile : "Nu vor lasa in tine piatra peste piatra", " Astazi s-a facut mantuire casei acesteia ..."
*
"Nu incerca un  sentiment de spaima, era mai curand ceva tulbure, mai irational decat frica de a muri de holera, avea dorinta, mai mult sau mai putin limpede de a participa la evenimente mari, de a fi eliberat de dictatura propriului sau destin. In ciuda pericolului, zorii care se revarsau in dimineata aceea asupra lumii, aveau un farmec neobisnuit"
*
" Era chiar revarsatul zorilor, cenusii inca, nemiscate, desi proslavite deja cu tipete rasunatoare de pasari cazute din cuib si imbalsamate de o savuroasa mireasma de ierburi - incomparabila spre a nu-i transmite  unui om inchis ca intr-o cusca de doisprezece ani la Paris, care se considera batran si care cunoscuse experienta fecunda a unei morti momentane - un val de bucurie instinctuala, copilareasca, putand fi connsiderata aproape o speranta"