luni, 9 decembrie 2013

Samanul Evgheni OSIKIN despre magie


Inainte de a-l cita pe samanul Osikin, citez din memoria mea tot mai stearsa, ceva din HEGEL, despre corespondenta dintre macro si microcosm, mie imi trec prin maini multe carti, si vazand ca nu am consemnat in caietul de insemnari citatul, scot ce pot din memorie, abandonata tot mai consistent uitarii : "Lumea isi dezvaluie fata sa rationala omului care o priveste cu ochii ratiunii. Este o relatie reciproca" ( HEGEL)
*
Acum, redau din insemnarile din caiet spusele lui Osikin :
"Magul intra in contact cu Universul, aceasta uriasa forta vie, care il sprijina fizic, asigurandu-i imunitate fata de fortele fizice si cele oculte ( inclusiv, il apara de diavol).
*
Cateva idei ale samanului osikin, redate de generalul Emil Strainu in volumul "Exercitii de magie", din colectia "Stranger Secret Files", la Editura TRIUMF :
1. Magii pot lecui omul, pot sa prevada viitorul si sa influenteze vremea.
2. In prezent, magia a ajuns la nivelul energo-informatic, actiunile desfasurandu-se prin metoda directionarii energiei si informatiei.
3. Magii lucreza folosind forta cunostintelor si nu forta naturii.
4. Magul are puterea sa-si indeplineasca prin propria putere dorintele.
5. Magii pot contacta POLUL INFORMATIONAL al Pamantului, care pastreaza informatia despre intreaga lume. Intuitia omului este conectata spontan la polul informational. Creierul nostru poseda un "amortizor" care filtreza contactul cu polul informational, si contactul se realizeaza prin fenomene apartinand psihotronicii.
6. Nazistii au folosit magia in scopul  subjugarii omenirii.
7.Orice om poate invata magia, si trebuie sa o practice in folosul semenilor sai, in mod responsabil, respectand legile moralei.
8. Universul OBSERVA, OCROTESTE si INDRUMA.


duminică, 10 noiembrie 2013

"Atractia visului" - J. B. Pontalis



Niciodata nu ia sfarsit copilaria, va spun asta la   60 de ani, cand mi se mai intampla sa fac tentativa de a cauta cate o carte din vremea de-atunci, in Protobiblioteca Babel din situl initial, in casa parinteasca, care demult este doar timp, fara de spatiu. Si totusi am fost obsedat de un citat care spune ca timpul copilariei,   s-ar fi sfasit. Nu-mi aminteam unde ci cand am citit asta, credeam ca in romanul "Pestera ciumatilor" de Jean Carriere, in care am gasit marcate citate, care de care mai fascinante, dar nu pe cel dorit. Pana intr-o dimineata in care, mana destinului a ghidat mana mea, sa puna in geanta  cartea "Dincolo de psihanaliza" ( "Atractia visului" ) de Pontalis. Citatul era la vedere, insemnat cu o cruciulita pe marginea unei file : " INTR-O  ZI ASADAR, TIMPUL COPILARIEI LUASE SFARSIT. CASA, GRADINA, FUSESERA PARASITE". 
*
  Si in romanul "Pestera ciumatilor",  eroul si-a parasit , la vremea potrivita, urbea natala, traind la Paris, pana cand o epidemie de holera l-a obligat sa-si caute refugiu, si, inainte de a gasi pestera, a incercat sa scape de molima la Nimes, in casa copilariei. Orasul era parasit, dar el traia o dubla senzatie de parasire, pe fondul prabusirii lumii : casa parinteasca, demult ramasa fara stapan,  avea gradina napadita de vegetatie, fiind gata sa se reintoarca in tarana. Dar  o simpla urma de pe fereasta, provocata de inchizator,  care stersese vopseaua din calea sa, ramasa neschimbata, i-a readus in minte vraja casei parintesti, care l-a ridicat, pentru o clipa, deasupra dezastrului  si senzatiei de singuratate.
 *
  Sunt tentat sa aleg citatul despre "deus ex machina" de la pg. 249 a editiei din 1988 a romanului, de la Editura Univers, dar las pentru altadata. Voi alege alte citate, nici macar pe cel cu semnul de pe fereastra. Nu inainte de a scrie numele unui dispozitiv , fara legatura cu subiectul  : "ANTENA SADDOR". Si numele doctorului Zdenek Rjdak, praghez, ma rog dumitale. Apoi vin la psalmist, si culeg doua idei, aparent ireconciliabile : "Nu vor lasa in tine piatra peste piatra", " Astazi s-a facut mantuire casei acesteia ..."
*
"Nu incerca un  sentiment de spaima, era mai curand ceva tulbure, mai irational decat frica de a muri de holera, avea dorinta, mai mult sau mai putin limpede de a participa la evenimente mari, de a fi eliberat de dictatura propriului sau destin. In ciuda pericolului, zorii care se revarsau in dimineata aceea asupra lumii, aveau un farmec neobisnuit"
*
" Era chiar revarsatul zorilor, cenusii inca, nemiscate, desi proslavite deja cu tipete rasunatoare de pasari cazute din cuib si imbalsamate de o savuroasa mireasma de ierburi - incomparabila spre a nu-i transmite  unui om inchis ca intr-o cusca de doisprezece ani la Paris, care se considera batran si care cunoscuse experienta fecunda a unei morti momentane - un val de bucurie instinctuala, copilareasca, putand fi connsiderata aproape o speranta"

duminică, 27 octombrie 2013

Sosirea lui Joachim Stiller


Ti-am recomandat sa citesti romanul "Sosirea lui Joachim Stiller", Diana, ca sa nu-ti ramana strain nici acest Stiller, dupa ce l-ai cunoscut pe cel al lui Max Frisch.  Cum sa te ademenesc ? Autorul, Hubert Lampo, s-a nascut la Anvers in 1920, iar in 1967 si respectiv 1972, a scris cele doua volume ale cartii "Inelul lui Moebius", simt cum incepi sa devii interesata. Tot in 1972, a scris "Lebedele de la Stonhenge", eseuri despre literatura fantastica si realismul magic. Suntem pe cale cea buna, vezi ?  Intai, redau cele spuse de Freek G., personajul principal masculin al romanului, cu privire la impactul intalnirii cu Stiller asupra  constiintei sale: " Loviturile pe care, ca orice alt om, le primesc, nu mi-au afectat fiinta lautrica, cel putin pana in momentul cand Joachim Stiller a patruns in viata mea". Urmeaza cateva cuvinte despre autor : "creator de adancimi, de lumi fascinante, construite din lumini stranii si umbre tenebroase". Si despre carte : "este o poveste de dragoste"; "o creatie complexa ca viata insasi, ca sufletul omenesc"; "o proiectie arhetipala, explicata de autor in traditia realismului magic" ; "o lume de un farmec straniu, cu oameni solidari in fericire, cat si in cosmaruri" ; "cosmarurile lui Lampo sunt cai de purificare, de regasire a sufletului".
*
Romanul, publicat in 1961, a aparut in limba romana in 1977. 
*
Pana aici, au fost vorbe. Cine este Joachim Stiller, autorul nu ne spune. Voi sugera eu. Freek primeste o scrisoare neobisnuita, o citeste, o arunca la cos, apoi, dupa o zi, o scoate sa o cerceteze, si da, scrisoarea ii este adresata personal, la adresa actuala, dar stampila postei dateaza expedierea ei cu cativa ani inaintea nasterii lui Freek, iar francajul este facut cu un timbru corespunzator vremii respective.  Expeditorul o are in vedere, in cele ce urmeaza, si pe jurnalista Simone. Ca sa simplific, am sa spun ca viata lui Stiller - mai exact, MOMENTUL MORTII SALE - s-a intersectat cu trei linii de destin, dintre care, doua au condus catre nasterea lui Freek , a Simonei, si a intalnirii lor inevitabile .
*
Acum las cartea sa vorbeasca, stie cartea mai bine :

Scrisoarea lui Stiller catre Simone : " Domnisoara, dupa cum era de asteptat de la doi oameni alesi de mine, drumul lui Freek s-a intalnit cu al dumneavoastra. NU ERA PREVAZUT CA DIN ACEST FAPT SA DECURGA ALTE CONSECINTE. Dar nimic nu poate fi intreprins fara ca liberul arbitru sa aiba cuvantul sau de spus.  SA NU VA FIE FRICA. Ce va fi, va fi. Inca nu pot spune daca vi se va acorda mult timp pentru aceasta, desi nimeni nu va cunoaste atat de profund ca mine. Fie ca nimic omenesc sa nu va ramana necunoscut. Al dvs servitor, Joachim Stiller"

Scurt interludiu, cu citate alese de hazard : " Scrisoarea lui Stiller este un mesaj intr-o sticla, plutind pe valurile timpului", " Aveam amandoi senzatia ca suntem singurii  locuitori ai unei lumi distruse, in care timpul inghetase. Mergeam mana in mana, ca doi copii speriati de intuneric", " Inca de tanar, o persistenta nevoie de puritate salasluia in mine", "Viata a ridicat un perete opac intre realitate si visul copilului de altadata", "Intotdeauna va exista o stavila in calea unei armonii complete intre doi oameni", " Nu e posibil sa traiesti fara lectia deziluziei".
*
Inainte ca Stiller sa apara in trup, la intalnirea cu Freek, pe care l-a insotit si Simone, din dorinta de a-i fi alaturi, orice s-ar intampla,  acesta l-a apelat telefonic pe Freek. Voi incheia cu mesajul telefonic al entitatii din nestiut, dar mai intai, trebuie sa spun ca Stiller n-a apucat sa dea mana cu Freek, si a murit pentru a doua oara , la Anvers, in acelasi veac, de asta data, nu sub bombardament, ci calcat de o masina, iar trupul sau s-a volatilizat, la morga, sub ochii privitorilor, si Stiller a disparut in neant.
*
Apelul telefonic, Stiller catre Freek : " Numele meu nu trebuie sa va tortureze. Orice s-ar intampla, intr-o zi va voi elibera de toata frica. Stapanirea de sine nu depinde in intregime de mine. Trebuie sa o gasiti in voi insiva. Indrazniti sa o castigati. Nimic nu este inca pecetluit"
*
Ma intreb care ar fi fost deznodamantul daca Simone nu l-ar fi insotit pe Freek la intalnirea cu Stiller ...

sâmbătă, 3 august 2013

Haruki Murakami - Padurea norvegiana


 

"- Ia ascultă, Watanabe! Mă iubeşti? - Bineînţeles, am răspuns eu. - Pot să te rog două lucruri? - Poţi să-ţi pui trei dorinţe. Naoko zâmbi şi dădu din cap. - Nu, două sunt suficiente. Una la mână... Aş vrea să ştii cât îţi sunt de recunoscătoare pentru că ai venit până aici să mă vezi. Sunt foarte fericită... chiar dacă nu arăt. Te rog să mă crezi că e adevărat. - Am să vin să te mai văd, am zis eu. Care-i cealaltă dorinţă? - Aş vrea să mă ţii minte, să nu uiţi că am existat, să-ţi aminteşti mereu de mine, de faptul că am mers, aşa, alături de tine."

joi, 27 iunie 2013

Razboiul sfarsitului lumii

Este doar un ecou la postarea ta de pe Babel, Sandu. Despre sfarsitul lumii de la Canudos am citit candva, in alta epoca, un timp atat de indepartat, incat acum in locul acela au crescut apele unui ocean. Imprumutasem cartea de la biblioteca facultatii si era inceputul verii si se apropia sesiunea si eu nu aveam pofta de invatat, ci doar de citit printre tufele de trandafiri ale gradinii de pe strada Fericirii.
Matusa Iulia facea inghetata de fragi si imi dadea cate o cupa pe care o savuram cu cartea pe genunchi, in departare se auzea tramvaiul, iar si mai departe se auzea macelul dintre pagini, in mintea mea...
Ma gandeam ca razboaiele se poarta pentru ca unii vor sa impuna altora propriul adevar. Despre asta am spus ceva pe celalalt blog. Pana la urma, ce sunt minciunile?, dar mai ales,
Ce este adevarul?



 

Un citat din alta carte, dar tot de Llosa, o carte pe care mi-ai scris ceva despre acordarea premiului Nobel.
Citatul e de pe coperta a patra, m-am gandit mult la aceste cuvinte:
"Oamenii nu traiesc numai din adevaruri. Ei au nevoie si de minciuni: de cele pe care le inventeaza de buna voie, nu care le sunt impuse, de cele care se prezinta asa cum sunt, nu deghizate in vesmintele istoriei. Fictiunea le imbogateste existenta, o completeaza si, un timp, ii salveaza de conditia lor tragica, omeneasca: aceea de a visa mereu mai mult decat ceea ce pot realiza cu adevarat."
Esti un visator, nu-i asa?



vineri, 21 iunie 2013

"Visand la eroi" - Alzner/ Casares - preluata de pe Carti Dragi


Din prima clipă am găsit fraza indicată: „În viitor curge, aidoma unui râu, destinul nostru, aşa după cum ni-l desenăm noi de aici, de jos. În viitor se află totul, pentru că totul e cu putinţă. Acolo ai murit săptămâna trecută şi acolo vei trăi veşnic.”

*
Mi-a plăcut mult pasajul acesta, e cu adevărat confortabil, însă iată ce descopăr la pagina 155: „Destinul este o invenţie folositoare pentru oameni.”

Ştii la ce mă trimite cu gândul propoziţia aceasta? La alt citat, din altă carte, unul care spune că „Timpul este doar vraja pe care natura o aruncă asupra lucrurilor pentru ca noi să nu băgăm de seamă că se petrec toate deodată.”
Uite, Sandu, ce iese dacă forţez o extrapolare: Destinul este vraja pe care noi o ţesem pentru ca să dăm un sens faptelor arbitrare care alcătuiesc viaţa fiecăruia dintre noi.
*
Ştii ce mi-a plăcut teribil? Observaţia de mare fineţe a lui Serafin Taboada: „Oricât de curajos ar fi un om, nu e curajos în toate împrejurările.”
Important este să ştim căror întâmplări le vom face faţă...
*
Cine sunt eroii?

luni, 3 iunie 2013

Ciclul Fundatiei - ASIMOV


Ciclul Fundatei lui Isaac Asimov, intretesut cu Ciclul Robotilor se intinde pe o perioada de douazeci de milenii.
Actiunea incepe spre sfarsitul secolului douazeci, cand s-a nascut Susan Calvin, viitoare specialista in psihologia robotilor. In aceeasi perioada a fost infiintata Societatea "Robotii Americani", si industria robotilor a cunoscut o dezvoltare exploziva. Este perioda istorica a descoperirii calatoriei in hiperspatiu, care deschide calea colonizarii spatiului cosmic.
*
Au urmat doua valuri de colonizare a Cosmosului.

1) Primul val a avut la baza utilizarea exclusiva a robotilor pentru colonizare. Robotii au colonizat intai, planeta Aurora, intemeind 50 de lumi spatiale, Solaria fiind ultima dintre colonii.
Spatialii au continuat dezvoltarea robotilor pe baza celor trei legi ale Roboticii, reusind sa creeze androizi inbtru totul asemanatori omului.
Androizii au dat un mare impuls dezvoltarii tehnologiei,si au luat-o pe cont propriu, ajungand sa dispretuiasca Pamantul si chiar sa-i oprime pe pamanteni.
Cele 50 de lumi spatiale, au avut o perioada de ascensiune, urmata de decadenta, si unele au si disparut. Cele doua personaje marcante ale ciclurilor Robotilor si Fundatiei din aceasta perioada sunt pamanteanul Elijah Baley, care m-a fascinat in romanul "Soarele gol", in spatiul caruia ne-am cunoscut ( va rog sa remarcati, in prenumele sau, prefixul ELI, care nu-i altceva decat numele lui Dumnezeu!), si robotul de pe Aurora, Daneel Oliwaw.
2) Al doilea val al colonizarii Cosmosului , a fost realizata de colonisti umani, in extremitatile opuse valului de colonizare realizat cu robotii.
Pamantenii si-au invins teama de spatiul cosmic ce la fusese indusa artificial, au parasit Cavernele de Otel ( vezi romanul cu acest titlu) , si deoarece resursele Pamantului nu puteau sa sustina cresterea demografica accelerata a populatiei si planeta devenise radioactiva, au colonizat lumi potrivite pentru teraformare, fara concursul robotilor, pe un mare numar de planete din Galaxie.
3) Colonia Trantor, cea mai devoltata dintre coloniile umane, incepe o expansiune care se va solda cu instalarea ei la conducerea Primului Imperiu Galactic.
4) Leaganul civilizatiei umane, Pamantul, decade, se depopuleaza si intra in uitare.
5) Dar si Trantor intra in declin si Primul Imperiu Galactic se confrunta cu riscul caderii in haos.
*
HARI SELDON , parintele Psihoistoriei, este constiet ca civilizatia umana a Primului Imperiu Galactic va intra in haos.
Psihoistoria este o stiinta care imbina Matematica cu Psihologia Umana, si bazandu-se pe introducerea comportamentului uman in ecuatii matematice, la scara intregii societati umane, este capabila sa realizeze previziuni asupra viitorului.
Pe baza Psihoistoriei. Hari Seldon calculeaza ca, dupa cei 12.000 de ani de Imperiu, vor urma treizeci de milenii de haos, in urma carora va lua fiinta Al Doilea Imperiu Galactic, superior Primului Imperiu.
*
Seldon , bazandu-se pe stiinta Psihoistoriei, ia masuri pentru a reduce perioada de haos la numai un mileniu. In acest scop, el infiinteaza Doua Fundatii, adica doua colonii de oameni de stiinta , independete una de alta, in locuri diferite din Galaxie, A Doua Fundatie fiind secreta.
*
Prima Fundatie, axata pe stiintele fizice, este instalata pe planeta Terminus, la vedere. A Doua Fundatie formata din psihoistorici si "mentalisti" care au capacitatea de a influenta emotiile si comportamentul uman, actioneaza in secret.
6) Prima Fundatie se confrunta periodic cu crizele generate de factorul economic, uman si social, caracteristice fiecarei epoci de dezvoltare. Aceste crize sunt depasite cu ajutorul oamenilor de stiinta. Societatea are ca fundament al coeziunii o religie atomica si foloseste stiinta comertului, ca factor de dezvoltare.
*
Fundatia reuseste sa domine aproape intreaga Galaxie, invingand pe rand regatele barbare din proximitate. Este invins si ultimul mare general, este invins si mutantul Mule, zis Catirul, care avand capacitatea de a manipula psihic oamenii, fusese pe punctul de a cuceri Prima Fundatie.
*
In confruntarile generate de aceasta perioada se descopera faptul ca exista A Doua Fundatie, dar Prima Fundatie refuza acceptarea influentei secrete a acesteia.
7) Se declanseaza un conflict intre cele doua Fundatii. A Doua Fundatie reuseste sa se eschiveze, sacrificand o falsa Fundatie situata pe planeta Terminus, ce avea rol de momeala.
8) Dupa circa o suta de ani, Prima Fundatie va afla ca nu a eliminat A Doua Fundatie ,care continua sa activeze in fosta capitala a Primului Imperiu Galactic, planeta Trantor.
*
Intre cele doua Fundatii are loc un conflict puternic. Acest conflict este rezolvat de Golan Trevize, de pe planeta Terminus, care este ghidat de vointa planetei-organism, GAIA, care are propria sa viziune asupra viitorului omenirii, ca submultime a constiintei globale reprezentate de planeta. GAIA vede viitorul omenirii dupa modelul sau, adica o umanitate de tip organic, asemenea unui organism viu, cu o constiinta globala.
9) Planeta GAIA fusese colonizata cu roboti telepati de provenienta terestra, cu ocazia primului val de colonizare a Cosmosului. Pamantul, leaganul omenirii de unde provin robotii telepati, revine, dupa milenii de uitare, in prim-planul actiunii.
*
Golan Trevize, este antrenat de Gaia, in cautarea acestor roboti-telepati, si in cercetarile sale, ajunge in sistemul solar, unde Terra este inaccesibila fiind radioactiva. El descinde pe Luna, unde il gaseste pe robotul Daneel Oliwaw, care este, la aceasta vreme, "batran" de douazeci de milenii.
*
De la Daneel, Trevize afla de existenta unei a patra legi a roboticii:
"ROBOTUL NU ARE VOIE SA PRICINUIASCA VREUN RAU UMANITATII SAU SA INGADUIE SA I SE INTAMPLE CEVA RAU UMANITATII PRIN NEINTERVENTIA SA "
*
Ponind de la legea a patra , Daneel Oliwaw a infiintat societatea de pe Gaia, care l-a ghidat , pana la urma, pe Golan Trevize, spre intalnirea cu el, si spre realizarea dezideratului salvarii societatii umane prin realizarea constiintei-globale.
*
Astfel, am ajuns la punctul de intalnire intre Ciclul Fundatiei si Ciclul Robotilor. Cartile esentiale ale celor doua cicluri se vad in ilustratia mea.
Cititi cele doua cicluri ale lui Isaac Asimov!


duminică, 12 mai 2013

Puntea Sfantului Ludovic, in ziua a opta - romane de Thornton Wilder




Intr-o zi de vineri, in 20 iulie 1714, s-a prabusit, in Peru, Puntea Sfantului Ludovic, si 26 de oameni cazuti in praparie si-au pierdut viata. Un calugar, incercand sa desluseasca  vointa lui Dumnezeu in acest accident, exploreaza vietile celor cazuti in prapastie. Am vorbit despre acest roman cu tine, Diana, in 2010. Nu stiu daca ti-am povestit si despre "Ziua a opta" , romanul aceluiasi autor : Thornton Wilder.  Este romanul celei de-a doua sanse, un roman  despre optimism si incredere, o carte despre omenie si sansa, dar si o profunda refllectare asupra scurgerii inexorabile a timpului vietii. Spuneai ca esti dispusa sa scriem  impreuna cartea pe care ne-am propus-o. Am putea sa o scriem, vezi bine, si in a opta zi  din cele sapte ale saptamanii,  dar de ce sa nu o incepem de luni ? Desigur, o spun la figurat, caci avem de incheiat comentariile la Integrala Alzner, si vreme vine pentru a merge mai departe !



joi, 9 mai 2013

Ernesto Sabato - Despre eroi si morminte


Ernesto Sabato - Despre eroi si morminte

"Pentru a avea o viziune neagra asupra lumii, trebuie ca mai inainte sa fi crezut in ea si in posibilitatile ei. Ciudat este faptul ca pesimistii, odata ramasi deziluzionati, nu sunt constant si sistematic disperati, ci, intr-un fel ciudat, par gata oricand sa-si reinnoiasca  speranta"

sâmbătă, 4 mai 2013

Totul e desertaciune si vanare de vant !

Toate functiile , averile , celebritatile dispar
 ca un fulg de nea care se topeste
 pe asfaltul negru al mortii.
La fel si frumusetea.
Ce altceva ramane decat o farama de iubire
 care a existat vreodata in aceasta
 mare iluzie a Vietii
 sau in acest vis cu nume de viata .
Sorin Cerin

luni, 15 aprilie 2013

Zombii Dianei Alzner pe masa doctorului

Antologia Millennium - coordonata de Michael Haulica si Horia Nicola Ursu - prezinta volumul "ZOMBII Cartea mortilor vii", editata de Mircea Pricajan, care cuprinde 20 de autori, dintre care, singura publicata online, cu peste 30 de povestiri, este scriitoarea valceana originara din Alba Iulia, cu studii universitate in Cluj-Napoca, Diana Alzner, aflata la debutul editorial pe suport clasic, cu povestirea "INFESTAT". Iata,  aici, zombii Dianei asezati pe masa  de onix, spre marea mea bucurie. Mult succes, Diana, astept cu nerabdare volumul de autor, care sa cuprinda toate povestirile deja scrise !

luni, 8 aprilie 2013

Cartile surorilor BRONTE



Nouazeci si noua de ani !
Frumoasa varsta, s-ar putea spune ... Dar este suma anilor traiti de cele trei surori Bronte ... Asa ca, este mai potrivita tacerea. Anne si Emily au murit in acelasi an : 1849. Emily suferea de tuberculoza pulmonara. La fruntariile mortii, bolnavul de ftizie are privirea stralucitoare, si sperantele de supravietuire renasc in sufletul sau. Asa incearca natura sa-i aline suferinta. Obrajii bolnavului devin rosii, ai zice ca viata revine in ei. Este un semn : semiologia i-a gasit un nume poetic. Roseata din obrazul bolnavului de ftizie aflat in preajma mortii este numita " trandafirii cimitirului".
*
Mama ne aduce pe lume, dar voi scrie aici doar despre tatal surorilor : este Patrik Bronte, fiu de tarani, irlandez, desigur. Pastor anglican in Yorkshire. Au fost si doua surori moarte de mici, si fratele BRAWELL, mort de tanar, prin darul betiei, care a lasat un portret facut de el surorii Emily, aflat in prezent la Galeria Nationala din Londra. Cea mai mare dintre surori este Charlotte, nascuta in 1816, si moarta in 1855. A urmat Emily, care a trait intre 1818 si 1849, si apoi Anne, intre 1820 si 1849. Au scris si poeme, tustrele. Au publicat impreuna volumul "POEMS" in 1845, sub triplul pseudonim "CURRER, ELLIS and ACTON BELL". Editorul lor a fost NEWBY, care le-a publicat si romanele. Pentru Wuthering Heights, publicarea s-a facut aproape in conditii ruinatoare pentru autoare. Dar ce roman! Astept sa postezi si tu despre romanul "La rascruce de vanturi", Diana.
*
Iata cateva dintre cartile surorilor Bronte, pozate in Biblioteca Babel :


CHARLOTTE BRONTE :

- "Jane Eyre" - 1847
- "Shirley" - 1849
- " Willette" - 1853
- "Te-am dorit intr-o seara"
*

EMILY BRONTE :

- "LA RASCRUCE DE VANTURI" - 1847
*
ANNE BRONTE :
- "Agnes Grey" - 1847
- "Necunoscuta de la Wildfell Hall" - postum, 1884
*
Charlotte este expresia razvratirii femeii asupra soartei care o condamna la o existenta monotona, lipsita de orizont, si a revoltei impotriva mentalitatii care subjuga femeia barbatului. Ea scrie ca despre sine, proclama adevaruri traite, marturiseste despre viata sa amara si tragica, despre visurile si deziluziile sale, despre obstacolele ce rasar in calea fericirii, si revendica dreptul la o viata libera si implinita. Anne, scrie cu indrazneala despre statutul femeii in societate, dand dovada de libertate de gandire. Despre Emily, sper ca va scrie Diana. Emily este cea mai buna dintre toate.
*
Faptul ca autoarele acestor romane sunt femei, le-a sporit succesul. Pe vremea aceea, femeile scriau literatura dulceaga, cee ce nu e cazul la surorile Bronte

Daedalus si Ulise, fara porcii lui Circe


James Joyce  - "ULISE" si "Stephen eroul"

duminică, 7 aprilie 2013

UFO


"Pe Strada Mantuleasa" - Mircea Eliade


Strazile Mintuleasa, Popa Soare si Pache Protopopescu se afla pe pamanturile boierului Calomfir, cautatorul pe sub pamant, si pe harta mitica a imaginatiei lui Eliade, formeaza un triunghi magic ce contine un portal de trecere spre alta lume.
*
Am citit "Pe strada Mintuleasca" de Mircea Eliade in 1969, la doi ani dupa ce a fost scrisa. Tocmai se daduse liber la publicarea autorului in Romania care il cenzurase de decenii, datorita nebuniei vremii.
*
Recitind aceasta minunatie, constat ca nu este doar o povestire, cum imi aminteam ci un mic roman initiatic, care aduce aminte de coborarea lui Ulise in Hades, in incercarea de a-si cunoaste viitorul, sau de Orfeu, care a coborat in Infern pentru a o readuce pe iubita sa Euridice la viata.
*
Un grup de elevi ai scolii de pe strada Mintuleasa pornesc in expeditie, cercetati de directorul scolii, Zaharia Farama, prin mahalale, in cautarea unor pivnite inundate, care dupa micul tatar Abdul, ar contine semne ce calauzesc spre un portal ce se deschide in alta lume. Expeditia lor se soldeaza cu descoperirea portalului, si trecerea lui Iozi, fiul rabinului de pa Calea Mosilor, prin portal.
*
Aviatorul Darvari si eruditul Lisandru,
inititati in taina despre portal, cautau in copilarie semne edificatoare pentru descoperirea portii spre alta realitate.
Ei incerca sa descifreze chiar si in cele mai banale semne, precum petele de umezeala de pe un perete de beci inundat, indicii pentru descoperirea tainei. Unul dintre ei, dispare fara urme, intr-un zbor dincolo de Odessa, iar altul, trage cu sageti spre cer, si sagetile nu se mai intorc spre pamant.
*
Asemenea semne , sunt rabufniri ale sacrului in lumea profana, si se pot manifesta prin cele mai obisnuite fenomene ale vietii, pe care le pot descifra numai initiatii.
*
Afundarea in adancul pamantului pentru descoperirea portalului, aminteste de initierea in misterele antice si de pogorarea in Infern, de calatoria sufletului care a parasit lumea si ratacirea lui prin bezna si cazne, spre lumina in care ajung doar oamenii buni si sfinti.

luni, 25 martie 2013

John Maxwell Coetzee

John Maxwell Coetzee, nascut la Cape Town in 9 februarie 1940, nobeliat pentru literatura in 2003, prezinta in "Scene din viata provinciala" o perspectiva asupra vietii sale. Trilogia autobiografica este scrisa intr-un stil clar si captivant, la persoana a treia.  "Copilarie", prima parte a scrierii, nu reda nici o trauma in copilaria autorului, "Tinerete", a doua parte a trilogiei este un bildungsroman care reda cautarea iubirii si a implinirii personale, cu experiente de viata dezamagitoare care ameninta sa-l transforme pe erou intr-un cinic. Ultima parte a trilogiei, "Miezul verii" prezinta reconstituirea vietii scriitorului de un jurnalist - de fapt naratorul este personaj al lui Coetzee - de dupa imaginata moarte a scriitorului sud-african.

sâmbătă, 23 martie 2013

Peste rapitor intr-un golf ...

 

Visurile lui Einstein - Alan Lightman




Lightman ne initiaza in cele doua feluri de timpuri, ca moduri de desfasurare a lumii : un timp mecanic, rigid ca un pendul si timpul trupului, care"misuna ca un peste rapitor in golf". Oamenii care cred ca trupurile lor nu exista, traiesc in timpul mecanic. Iata care este situatia lor ;
" Ei stiu ca trupul nu este ceva de magie salbatica, ci o colectie de chimicale, tesuturi si impulsuri nervoase.Gandurile nu sunt altceva decat amplitudini electrice in creier. Apetitul sexual - nimic altceva decat un flux de chimicale catre nervii periferici. Tristetea - doar putin acid fixat in cerebel. Pe scurt, corpul este o masina, supusa acelorasi legi ale electricitatii si mecanicii precum un electron sau un orologiu. Asadar, corpului trebuie sa i te adresezi in limbajul fizicii. Iar daca acest corp vorbeste, nu este decat limbajul unor nenumarate leviere si forte.Corpul este ceva ce trebuie comandat, nu ascultat"
*
Am cunoscut un om , care mi-a trezit in cea mai mare masura interesul. Ceva dinlauntrul sau, imi intelegea chemarea si parea sa-mi raspunda. Dar culmea, aveam temeiuri sa recunosc in el tipul de om fara trup al lui Leightman.
"Priveste-ma cu atentie", i-am spus. "omul este cu totul diferit de ceea ce pare trupul sau, omul este farmec si vraja, incearca sa crezi".
Mi-a raspus :
"omul pe care-l descrii este doar un peste rapitor intr-un golf."


*

Te mai găsesc, iubito, când prin mine însumi alerg - Lucian Avramescu



      Te mai găsesc iubito când, bolnav de nostalgie
      Alerg prin mine însumi și deodată
      Acolo unde pajiștile toate păreau să se fi  terminat
      Apari înaltă și nefirească, ciută desperecheată.
      Nu te mai aflu în schimb în iarmarocul acesta lumesc
      Unde făpturile se năruie sau se îmbină
      În acest talmeș balmeș de rătăciri și împreunări
      În care nu există sentimente, ci doar vină.
      Nu te mai aflu iubito, oricât te-aș căuta
      Decât în  lada cu zestre sigilată în aorta mea
      În rest dacă mai ești, dacă mai sunt
      Nu ne mai recunoaștem, migratori străini pe pământ.
      Suntem ca două fețe ale unei uși de părăsită moară
      În care fața dinlăuntru nu-și va ști niciodată fața de afară.
                                                  6 aprilie 2013, Sângeru