joi, 10 martie 2011

Iluzia timpului



"Iluzia timpului si spatiului
reprezinta numai un efect secundar
al constiintei care traverseaza asociatiile"

duminică, 6 martie 2011

Cristoph Ransmayr - "Morbus Kitahara"



"Morbus Kitahara", roman cu nume de boala de ochi, este cartea unei lumi in descompunere, o lume muribunda, in care se faramiteaza chiar si piatra, cea din urma treapta a realului. Faramitarea granitului in lagarul Moor, unde sunt "internati" la munca silnica supravietuitorii unui razboi absurd, arata ca intraga lume este in disolutie, nu numai asezamantul social, dar si regnul mineral. In limba latina, Moor se talcuieste prin Stagnum, dar nu este vorba numai despre stagnare, si de mistuirea in tarana a unei civilizatii, cu tot cu lume, oameni si uneltele lor de fier. Este vorba despre moartea a tot ce era." Desertaciune a desetaciunilor", spune iarba care napadeste totul, inghitind urmele oamenilor."Desertaciune" , raspunde din Sheol ecoul glasului Evanghelistului ...

joi, 3 martie 2011

Percy Bysshe Shelley - "Prometeu descatusat", " Poezii si poeme"



Acest volum de P.B.Shelley aparut in 1965, contine drama "Prometeu descatusat" si "Poezii si poeme". Ma opresc, pentru postare, asupra poeziei "Cantecul Proserpinei" . Aduc aminte ca Proserpina este copila Demetrei, care a trecut pragul lumii mortilor ( de atunci, este consacrata expresia "am trecut pragul Proserpinei" consacrata de ritualurile masonice), si mama ei, fiind zeita, a reusit , pentru ea ,readucera in lumea celor vii, dar pentru ca Proserpina gustase din mancarea mortilor, nu a putut fi readusa decat pentru jumatatea reprezentand sezonul cald din an. in rest, sta sub brazda, ca si iarba si samanta vantului.
*

CANTECUL PROSERPINEI

Sfant Pamant, zeita care
Zamislit-ai si pe om,
Si pe zei, si flori, si fiare,
Si ganganie si pom,
In suflarea ta, divina
Scalda-ti porunca - Proserpina.

Tu care hranesti cu norii
Tai de roua-aceste flori
Pana-ajung a fi feciorii
Orelor, plini de culori,
In suflarea ta divina
Scalda-ti porunca - Proserpina.

(1820, publicata postum in 1839)