Cartea "The Edible Woman" de Margarte Atwood,
a aparut in Canada in 1969, pe atunci era de neimaginat sa se publice
in Romania Socialista un asemenea roman. Tot in "epoca Ceau" a aparut
insa cartea in traducere romaneasca : era in 1989, in anul de pe urma al
regimului, cand multe deschideri fusesera facute, si de la noi, catre
lume, dar nu suficiente. Romanul a aparut in colectia "Globus" a
Editurii Univers, era a 13-a aparitie din Globus pe 1989, spre sfarsitul
anului. Eram rezident, ma pregateam pentru examenul de an, dar nu m-am
abtinut, si am citit cartea. Titlul
era tradus "O femeie obisnuita", nicidecum "Femeia comestibila", si ca
sa ma fac bine inteles, femeia comestibila este un tort cu
ciocolata facut de o femeie , si oferit ritualic iubitului pe care
tocmai l-a inselat cu altul, cu care dorea sa-l inlocuiasca, in viata sa
cutremurata de cautari, apoi si colegei de apartament, care a
refuzat-o de asemenea, incat a inceput sa manance singura tortul-trup, dar pe final si-a facut aparitia barbatul de-al doilea, pe care ea incercase zadarnic sa-l cucereasca, dupa care revenise, tot fara noroc, la dragostea dintai, pentru ritualul devorarii tortului-femeie, ratat, iar cel nou aparut a mancat o coapsa, ceva din trunchi si membrele superioare, si cum altfel, si capul ...
*
Nu este deloc obisnuita, nici comestibila, Mariane Mc Alpin, dimpotriva, este o femeie complexa, fragila psihic, si prinsa in plasa unor trairi trepidante, intre care, pluteste in deriva, se scufunda, se salveaza si iarasi se scufunda ... Obisnuita si comestibila este, in schimb, colega ei de apartament inchiriat, Ainsley. Profund neobisnuita era pentru mine si lumea occidentala complicata, rafinata, ultrastratificata, in care, o simpla reclama pentru cel mai banal produs, necesita si genera o imensa piramida de personal pentru P.R., cu angajati tranzitorii, in tranzienta ce tine loc de viata in Occident, de la o slujba la alta, dintr-un loc in altul, dintr-o familie in alta. Da, lumea aceea m-a fascinat, cum fascineaza sarpele o broasca, facand-o sa vina irezistibil spre gura lui. Voiam sa vad lumea aceea mereu de departe, dar azi traiesc in valtoarea ei, si ceea ce-i mai rau, in ea traiesc si copii nostri ...
*
De la "Femeia comestibila" la "Penelopiada" este o cale uriasa, pe care nu credeam ca o poate strabate un singur autor, intr-o viata. Dar Margaret Atwood, al carei nume nu l-am retinut nici dupa citirea in 1989 a romanului despre care vorbiram, nici dupa 1995 , cand am citit romanul si ei S.F. "Galaad 2195" ci doar in 2010, cand Diana mi-a daruit "Asasinul orb", pe care nu indraznesc sa o ating, de teama sa nu se dezintegreze - un dar mirific de la o fiinta mirifica - atunci mi-a patruns in constiinta numele ei : MARGARET ATWOOD. Si cum nu am citit inca "Asasinul orb", imi vine in minte ceva similar din povestirea "Biblioteca Babel" de Borges :
" Eu cunosc districte intregi unde tinerii se prosterneaza in fata cartilor si le saruta cu evlavie paginile, dar nu stiu sa descifreze nici o litera". Stiu ca voi "descifra" acest roman postmodern daruit mie de Diana, stiu ca lectura va fi o sarbatoare ...
*
Margaret Atwood este Penelopa insasi, autoarea a intrat cu putere si subtilitate in lumea mitului, si in pielea eroinei, si o putem insoti in aceasta facinanta incursiune de explorare a mitului, pentru a cunoaste o Penelopa noua, plina de verva, sardonica, cu adancimi de necrezut, incarcata de taine si subantelesuri. Este necesar un scurt citat din "Penelopiada", sa ma pot face inteles cand spun ca Atwood a patruns in lumea mitului pe care l-a adus in lumea moderna, aici, la timpul trairii noastre :
NASTEREA LUI TELEMAC, O IDILA
"Noua luni a plutit el in marile ca vinul rosu ale sangelui mamei sale,
A iesit din grota inspaimantatoarei Nopti, a somnului,
A viselor tulburatoare,
In barca sa intunecata si fragila - in barca propriului trup -
Prin oceanul plin de primejdii al nesfarsitei sale mame a plutit
Dinspre departata grota unde sunt toarse firele vietii oamenesti,
Apoi sunt masurate si retezate ( ...) "
*
Nu este deloc obisnuita, nici comestibila, Mariane Mc Alpin, dimpotriva, este o femeie complexa, fragila psihic, si prinsa in plasa unor trairi trepidante, intre care, pluteste in deriva, se scufunda, se salveaza si iarasi se scufunda ... Obisnuita si comestibila este, in schimb, colega ei de apartament inchiriat, Ainsley. Profund neobisnuita era pentru mine si lumea occidentala complicata, rafinata, ultrastratificata, in care, o simpla reclama pentru cel mai banal produs, necesita si genera o imensa piramida de personal pentru P.R., cu angajati tranzitorii, in tranzienta ce tine loc de viata in Occident, de la o slujba la alta, dintr-un loc in altul, dintr-o familie in alta. Da, lumea aceea m-a fascinat, cum fascineaza sarpele o broasca, facand-o sa vina irezistibil spre gura lui. Voiam sa vad lumea aceea mereu de departe, dar azi traiesc in valtoarea ei, si ceea ce-i mai rau, in ea traiesc si copii nostri ...
*
De la "Femeia comestibila" la "Penelopiada" este o cale uriasa, pe care nu credeam ca o poate strabate un singur autor, intr-o viata. Dar Margaret Atwood, al carei nume nu l-am retinut nici dupa citirea in 1989 a romanului despre care vorbiram, nici dupa 1995 , cand am citit romanul si ei S.F. "Galaad 2195" ci doar in 2010, cand Diana mi-a daruit "Asasinul orb", pe care nu indraznesc sa o ating, de teama sa nu se dezintegreze - un dar mirific de la o fiinta mirifica - atunci mi-a patruns in constiinta numele ei : MARGARET ATWOOD. Si cum nu am citit inca "Asasinul orb", imi vine in minte ceva similar din povestirea "Biblioteca Babel" de Borges :
" Eu cunosc districte intregi unde tinerii se prosterneaza in fata cartilor si le saruta cu evlavie paginile, dar nu stiu sa descifreze nici o litera". Stiu ca voi "descifra" acest roman postmodern daruit mie de Diana, stiu ca lectura va fi o sarbatoare ...
*
Margaret Atwood este Penelopa insasi, autoarea a intrat cu putere si subtilitate in lumea mitului, si in pielea eroinei, si o putem insoti in aceasta facinanta incursiune de explorare a mitului, pentru a cunoaste o Penelopa noua, plina de verva, sardonica, cu adancimi de necrezut, incarcata de taine si subantelesuri. Este necesar un scurt citat din "Penelopiada", sa ma pot face inteles cand spun ca Atwood a patruns in lumea mitului pe care l-a adus in lumea moderna, aici, la timpul trairii noastre :
NASTEREA LUI TELEMAC, O IDILA
"Noua luni a plutit el in marile ca vinul rosu ale sangelui mamei sale,
A iesit din grota inspaimantatoarei Nopti, a somnului,
A viselor tulburatoare,
In barca sa intunecata si fragila - in barca propriului trup -
Prin oceanul plin de primejdii al nesfarsitei sale mame a plutit
Dinspre departata grota unde sunt toarse firele vietii oamenesti,
Apoi sunt masurate si retezate ( ...) "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu