Danilo Kis - Enciclopedia mortilor

"Ce-a fost, a fost. Trecutul traieste in noi, nu avem cum sa-l stergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi si marturii ale fiintarii noastre, ne vom intalni in vis: ingenuncheati langa godinul indesat cu lemne jilave, sau chemandu-ma cu o voce stinsa. Atunci ma trezesc, aprind lumina. Cainta si durerea se prefac incet intr-o duioasa amintire. Stufosul nostru roman atat de patimas mi-a implinit viata. Soarta m-a binecuvantat, nu mai am nevoie de o alta rasplata. Stiu ca n-o sa figurez la indexul cartilor lui, in monografiile sale, ori in vreo adnotare de text. Numai ca eu sunt opera lui, cum si el este opera mea. Sa insemne asta harul providentei?
Dar sa nu credeti ca m-am impacat cu soarta, ca as abdica. Cum nu i se stie mormantul, n-am cum sa ma odihnesc langa el. Daca ultra materialistul Diderot a fost insufletit de o astfel de fantasma, de ce n-as putea si eu, care sunt mai presus de orice materialism, sa sper ca ne vom intalni pe lumea cealalta? Si ma rog lui Dumnezeu ca nu cumva sa aflu langa el umbra alteia..."