Romanul "Cosmopolis" de Don DeLillo a depasit mult asteptarile mele, l-am citit pe nerasuflare dar mi-am insemnat cateva lucruri( de fapt, cu zecile!)
pe carte, si, in continuare, in paralel cu alte lecturi - iata, citesc o
alta carte despre New York, este "Labirintul apelor" de Edgar Doctorow -
imi voi copia citate din "Cosmoplolis" si voi scrie cateva din
gandurile si ideile pe care le-a generat acest roman in constiinta mea.
Tot ce pot sa spun este faptul ca ceea ce spunea "The Guardian", anume,
ca acest roman al lui DeLillo este "un adevarat imn al New Yorkului"
este o gogomanie, acesti ziaristi comenteaza carti fara sa le citeasca,
am cunoscut acest fenemen si la ziarele locale care se aflau in treaba
punand niste grafomani sa-si dea cu parerea despre carti necitite. Eu
spun, pe scurt, ca romanul "Cosmoplolis" este dedicat impatimitilor
intru cunoasterea tiparelor fundamentale din natura, care sugereaza ca matematica guverneaza
fenomenele de crestere, precum cel al inelelelor copacilor, al
semintelor din roadele pamantului, sau chiar cresterea si descresterea
bratelor galaxiilor spirale ... dar si fenomene sociale, sau chiar financiare, precum schimbul de curs valutar,
toate acestea in cicluri temporale la scara gigantica dar si la scara
nanosecundelor, generand interferente cu destinul omului, fiind sursa de
bogatii, de intelegere a lumii si vietii, dar si capcane mortale, in incertitudinile interstitiilor in care se strecoara asimetriile , irationalul si absurdul ...
*
Dar iata
ca o luai cam prea de departe, cand nu voiam decat sa consemnez pentru
Jurnal ca anul 2012 mai are doar o zi si un pic, dupa care lasam in urma
umbrele trecutului, si eu unul, intru in anul 2013 plin de speranta.
*
DeLillo,
nascut in 1936, este una dintre figurile centrale ale postmodernismului,
"Cosmopolis" este prima mea carte citita de acest autor, mi-e si jena
sa spun ca am trecut pe langa cartea sa "MAO DOI" ( doi roman, de fapt),
fara sa o cumpar, dar recuperez in curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu