"Jose Arcadio Buendia conversa cu stafia lui Prudencio Aguilar pana in zori. Dupa cateva ceasuri, sleit de atatea vegheri, patrunse in atelierul lui Aureliano si-l intreba :
- In ce zi suntem ?
Aureliano ii raspunse ca e marti.
- Tocmai asa ma gandeam si eu, zise Jose Arcadio Buendia. Dar dintr-o data mi-am dat seama ca e tot luni, ca si ieri. Priveste cerul, priveste peretii, priveste begoniile. Si astazi e tot luni.
Obisnuit cu extravagantele lui, Aureliano nu facu caz de aceasta. A doua zi, miercuri, Jose Arcadio Buendia reveni in atelier :
- Este o adevarata nenorocire, zise el. Priveste vazduhul, asculta bazaitul soarelui,totul este la fel ca si ieri si alaltaieri. Si azi e tot luni. ( ... )
Joi reaparu in atelier cu o mina ravasita.
- Mecanismul timpului s-a dereglat, zise el, aproape suspinand. Iar Ursula si Amaranta sunt atat de departe!
Aureliano il dojeni ca pe un copil, iar el lua un aer de supunere. Timp de sase ore examina toate lucrurile, incercand sa desprinda o deosebire fata de aspectul lor din ziua precedenta, straduindu-se sa descopere in ele o cat de mica schimbare care sa-i dezvaluie scurgerea timpului."
GGM - "Un veac de singuratate"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu