Moartea colonelului Aureliano Buendia

GGM - "UN VEAC DE SINGURATATE"

"Incepu sa savarseasca erori, voind sa vada cu ochii lucruri pe care intuitia ii permitea sa le distinga cu mai multa claritate. ( ... )



La orele patru si zece se indrepta spre gradina cand auzi rasunand in departare alamurile, bataile unei tobe mari si strigatele vesele ale copiilor, si pentru prima oara de la varsta copilariei sale se lasa de bunavoie sa cada in cursa pe care i-o intinse nostalgia, si trai miraculoasa dupa-amiaza cu tiganii, cand tatal sau l-a dus sa faca cunostinta cu gheata. (... )
In loc sa continue in directia castanului, colonelul Aureliano Buendia se indrepta si el catre poarta dinspre ulita si se amesteca printre curiosii care priveau defilarea. Vazu o femeie costumata toata in aur, pe ceafa unui elefant. Vazu un dromader trist. Vazu un urs imbracat in olandeza care marca ritmul fanfarei cu un polonic si o tingire. Vazu clovni facand piruete in coada coloanei si VAZU DIN NOU SPECTACOLUL MIZERABIL AL SINGURATATII SALE, dupa ce trecuse tot si nu mai era nimic de vazut decat golul luminos al strazii, aerul plin de furnici zburatoare si cativa curiosi intorsi spre prapastia incertitudinii.
Se duse atunci sub castan, gandindu-se la circ, si voi sa continue sa se gandeasca la el in timp ce urina, dar nu gasi nici o urma din el in amintirile sale. Isi trase capul intre umeri, si ramase nemiscat, cu pumnii stransi, si fruntea lipita de trunchiul castanului.
Familia nu afla decat a doua zi, cand Santa Sofia de la Piedad, voind sa mearga in fundul gradinii pentru a deserta gunoiul, isi simti atrasa atentia de zborul vulturilor care coborau."