"Ce-a fost, a
fost. Trecutul traieste in noi, nu avem cum sa-l stergem. Cum visele
sunt imaginile acestei lumi si marturii ale fiintarii noastre, ne vom
intalni in vis: ingenuncheati langa godinul indesat cu lemne jilave, sau
chemandu-ma cu o voce stinsa. Atunci ma trezesc, aprind lumina. Cainta
si durerea se prefac incet intr-o duioasa amintire. Stufosul nostru
roman atat de patimas mi-a implinit viata. Soarta m-a binecuvantat, nu
mai am nevoie de o alta rasplata. Stiu ca n-o sa figurez la indexul
cartilor lui, in monografiile sale, ori in vreo adnotare de text. Numai
ca eu sunt opera lui, cum si el este opera mea. Sa insemne asta harul
providentei?
Dar sa nu credeti ca m-am impacat cu soarta, ca as abdica. Cum nu i
se stie mormantul, n-am cum sa ma odihnesc langa el. Daca ultra
materialistul Diderot a fost insufletit de o astfel de fantasma, de ce
n-as putea si eu, care sunt mai presus de orice materialism, sa sper ca
ne vom intalni pe lumea cealalta? Si ma rog lui Dumnezeu ca nu cumva sa
aflu langa el umbra alteia..."
Alan Lightman - " Visele lui Einstein":
"Lumea
se repeta precis, fara sfarsit. ( ... ) Si, precum toate lucrurile se
vor repeta in viitor, toate acestea, intamplandu-se acum, s-au mai
intamplat de un milion de ori inainte. ( ... )
In lumea in care
timpul este circular, fiecare strangere de mana, fiecare sarut, fiecare
nastere, fiecare vorba, vor fi repetate precis. Tot astfel fiecare
moment in care DOI PRIETENI INCETEAZA SA MAI FIE PRIETENI , de fiecare
data cand o familie se desparte din cauza banilor, fiecare remarca
vicioasa dintr-o disputa intre soti, fiecare promisiune nerespectata.
(....)
Cativa oameni din fiecare oras, in visele lor, sunt vag
constienti ca totul s-a intamplat in trecut. Acestia sunt oameni cu
vieti nefericite, iar ei simt ca judecatile pripite, faptele necuvenite
si ghinionul, s-au petrecut toate, IN CERCUL PRECEDENT AL TIMPULUI.
Greselile lor vor fi repetate cu exactitate in aceasta viata ca si in viata de dinainte. ( ... )
Din
cand in cand, vreo perturbatie cosmica va face ca un parau al timpului
sa se indeparteze de cursul principal, facand jonctiunea inapoi. Atunci
cand se intampla astfel, pasari, pamant, oameni - prinsi in afluentul
despartit - se trezesc uneori, dusi brusc spre trecut.
( ... )
Un
calator din viitor este obligat sa fie martor la evenimente fara a lua
parte la ele, spre a nu le schimba. Ii invidiaza pe cei care traiesc in
propriul lor timp, ce pot actiona dupa dorinta, uitand viitorul,
ignorand efectele actiunilor lor. ( ... )
In aceasta lume, timpul are
trei dimensiuni, asemeni spatiului. Tot asa cum un obiect se poate
misca in trei directii perpendiculare, un obiect poate lua parte la trei
viitoruri perpendiculare. Fiecare viitor se misca intr-o directie
diferita a timpului. FIECARE VIITOR ESTE REAL. In fiecare punct al unei
decizii, daca sa vizitezi o femeie la Fribourg sau sa cumperi o haina
noua, lumea se frange in trei lumi, fiecare cu aceeasi oameni, dar cu
sorti diferite pentru acei oameni. IN TIMP, EXISTA O INFINITATE DE LUMI.
( ... )
In aceasta lume sunt doua timpuri. Este timpul mecanic,
si este timpul trupului. Primul este rigid si metalic ca un pendul
masiv din fier care se misca inainte si inapoi. Celalalt se zvarcoleste
si misuna ca un peste rapitor intr-un golf. Primul este intransigent,
predeterminat. Celalalt se hotaraste pe masura ce avanseaza. ( ... )
FIECARE TIMP ESTE ADEVARAT, DAR ADEVARURILE NU SUNT ACELEASI.
Fiecare
stie ca undeva este insemnata clipa in care s-a nascut, clipa in care a
facut primul pas, clipa primei pasiuni, clipa in care si-a luat
ramas-bun de la parinti. ( ... )
Sa presupunem o lume in care
cauza si efectul sunt dezordonate. Uneori, cea dintai o precede pe cea
de-a doua, alteori, cea de-a doua pe cea dintai. Ori poate cauza se afla
de-a pururea in trecut, pe cand efectul in viitor, dar viitorul si
trecutul sunt intrepatrunse.
( ... )
Multi au invatat cum sa
traiasca in moment. Argumentul ar fi, ca, daca trecutul are un efect
incert asupra prezentului, atunci este nevoie sa ne bazam pe trecut. Iar
daca prezentul are un efect neinsemnat asupra viitorului, actiunile
prezente nu trebuie cantarite in functie de consecinta lor. Mai degraba,
FIECARE ACT ESTE O INSULA IN TIMP , care sa fie judecata izolat. ( ...
)
In aceasta lume timpul curge dar putine se intampla. Dupa cum
putine se intampla de la an la an, putine se intampla de la luna la
luna, de la zi la zi. Daca timpul si curgerea evenimentelor sunt
aceleasi, atunci timpul abia se misca. Daca cineve nu are ambitii in
aceasta lume, sufera inconstient. Daca cineva are ambitii, sufera
constient, dar foarte lent. "
Pitagora
s-a nascut in insula Samos, in jurul anului 575 inainte de Hristos. La
fel ca si Budha, Pitagora isi amintea incarnarile sale anterioare, si se
spune ca avea capacitatea de a rememora intreaga istorie a lumii de la
inceputuri.Marile idei emanate de mintea cosmica erau aproape
complet ascunse in materia pe care o condensasera, iar misiunea lui
Pitagora era de a consemna aceste concepte, inainte ca ele sa dispara
definitiv in lumea tot mai mult dominata de materie.
*
Pitagora si
discipolii sai au studiat si descris elementul rational al vietii, dar
au constatat ca viata poate fi explicata rational numai pana la un
punct.Dincolo de acest punct, viata abunda in irational.
*
La
nasterea gandirii rationale, SCOLILE MISTERELOR pastrau traditia
cunoasterii componentei irationale a vietii.Oameni asemenea lui
Pitagora, Newton, Leibnitz, care au contribuit din plin la
familiarizarea omenirii cu realitatea universului fizic, erau si
reprezentanti de marca ai gandirii ezoterice.
*
Privita obiectiv, viata pare rationala si supusa pe deplin legilor naturale.
Dar, SUBIECTIV, viata apare ca IRATIONALA.
*
Chiar si matematica descrie numerele irationale, aparent nebunesti, care au insa un rol-cheie in functionarea universului.
Cartea "The Edible Woman" de Margarte Atwood,
a aparut in Canada in 1969, pe atunci era de neimaginat sa se publice
in Romania Socialista un asemenea roman. Tot in "epoca Ceau" a aparut
insa cartea in traducere romaneasca : era in 1989, in anul de pe urma al
regimului, cand multe deschideri fusesera facute, si de la noi, catre
lume, dar nu suficiente. Romanul a aparut in colectia "Globus" a
Editurii Univers, era a 13-a aparitie din Globus pe 1989, spre sfarsitul
anului. Eram rezident, ma pregateam pentru examenul de an, dar nu m-am
abtinut, si am citit cartea. Titlul
era tradus "O femeie obisnuita", nicidecum "Femeia comestibila", si ca
sa ma fac bine inteles, femeia comestibila este un tort cu
ciocolata facut de o femeie , si oferit ritualic iubitului pe care
tocmai l-a inselat cu altul, cu care dorea sa-l inlocuiasca, in viata sa
cutremurata de cautari, apoi si colegei de apartament, care a
refuzat-o de asemenea, incat a inceput sa manance singura tortul-trup, dar pe final si-a facut aparitia barbatul de-al doilea, pe care ea incercase zadarnic sa-l cucereasca, dupa care revenise, tot fara noroc, la dragostea dintai, pentru ritualul devorarii tortului-femeie, ratat, iar cel nou aparut a mancat o coapsa, ceva din trunchi si membrele superioare, si cum altfel, si capul ...
*
Nu este
deloc obisnuita, nici comestibila, Mariane Mc Alpin, dimpotriva, este o
femeie complexa, fragila psihic, si prinsa in plasa unor trairi
trepidante, intre care, pluteste in deriva, se scufunda, se salveaza si
iarasi se scufunda ... Obisnuita si comestibila este, in schimb, colega
ei de apartament inchiriat, Ainsley. Profund
neobisnuita era pentru mine si lumea occidentala complicata, rafinata,
ultrastratificata, in care, o simpla reclama pentru cel mai banal produs, necesita si genera
o imensa piramida de personal pentru P.R., cu angajati tranzitorii, in
tranzienta ce tine loc de viata in Occident, de la o slujba la alta,
dintr-un loc in altul, dintr-o familie in alta. Da, lumea aceea m-a
fascinat, cum fascineaza sarpele o broasca, facand-o sa vina irezistibil
spre gura lui. Voiam sa vad lumea aceea mereu de departe, dar azi
traiesc in valtoarea ei, si ceea ce-i mai rau, in ea traiesc si copii
nostri ...
*
De la "Femeia comestibila" la "Penelopiada"
este o cale uriasa, pe care nu credeam ca o poate strabate un singur
autor, intr-o viata. Dar Margaret Atwood, al carei nume nu l-am retinut
nici dupa citirea in 1989 a romanului despre care vorbiram, nici dupa 1995 , cand am citit romanul si ei S.F. "Galaad 2195" ci doar in 2010, cand Diana mi-a daruit "Asasinul orb", pe care nu indraznesc sa o ating, de teama sa nu se dezintegreze - un dar mirific de la o fiinta mirifica - atunci mi-a patruns in constiinta numele ei : MARGARET ATWOOD. Si cum nu am citit inca "Asasinul orb", imi vine in minte ceva similar din povestirea "Biblioteca Babel" de Borges :
" Eu
cunosc districte intregi unde tinerii se prosterneaza in fata cartilor
si le saruta cu evlavie paginile, dar nu stiu sa descifreze nici o
litera". Stiu ca voi "descifra" acest roman postmodern daruit mie de
Diana, stiu ca lectura va fi o sarbatoare ...
*
Margaret Atwood este Penelopa insasi, autoarea a intrat cu putere si subtilitate
in lumea mitului, si in pielea eroinei, si o putem insoti in aceasta
facinanta incursiune de explorare a mitului, pentru a cunoaste o
Penelopa noua, plina de verva, sardonica, cu adancimi de necrezut,
incarcata de taine si subantelesuri. Este necesar un scurt citat din "Penelopiada",
sa ma pot face inteles cand spun ca Atwood a patruns in lumea mitului
pe care l-a adus in lumea moderna, aici, la timpul trairii noastre :
NASTEREA LUI TELEMAC, O IDILA
"Noua luni a plutit el in marile ca vinul rosu ale sangelui mamei sale,
A iesit din grota inspaimantatoarei Nopti, a somnului,
A viselor tulburatoare,
In barca sa intunecata si fragila - in barca propriului trup -
Prin oceanul plin de primejdii al nesfarsitei sale mame a plutit
Dinspre departata grota unde sunt toarse firele vietii oamenesti,
Apoi sunt masurate si retezate ( ...) "
Incep cu
"Incident la Antares" de Erico Verissimo, roman aparut la Editura
Univers, colectia RS 20, in anul 1975. In roman, mortul se intoarece de
la groapa si poate sa vada , fara sa fie vazut, ce face sotia sa si ce
face lumea dupa moartea sa, ceva ce era mai bine sa-i ramana nestiut.
Apoi , in lectura mea din anul 1987, miniaturistul asasinat din romanul
"Ma numesc Rosu" de nobeliatul turc Orhan Pamuk, comenteaza din fundul
fantanii in care i-a fost aruncat cadavrul, evenimentele in desfasurare. Suntem in plin realism magic si urmeaza sa citesc, in aceeasi arie, romanul "Obosit de viata, obosit de moarte" de Mo Yan, despre care scriu din auzite, caci am cumparat doar azi acest roman de 730 pagini, si imi va lua ceva timp pana sa il citesc. Nu
pot sa nu avansez cate ceva din cele auzite despre aceasta carte. In
timpul reformei agrare a lui MAO din China Comunista, un taran instarit,
ucis pe nedrept si chinuit pe nedrept in Iad, se vaieta atat de jalnic
incat il convinge si pe YAMA,
stapanul taramului damnatilor sa-l lase sa se reintoarca printre cei
vii, pentru a indrepta raul care i-a fost facut. Dar Ximen Nao, taranul
ucis, trebuie sa parcurga, potrivit canoanelor reincarnarii, o viata de
magar, apoi alta, ca vita de povara si pe rand, de porc, caine si
maimuta, pana sa i se acorde sansa reincarnarii ca om. Aceste
metamorfoze ii ofera ocazia sa devina, traind alaturi de familia sa,
cronicarul unei jumatati de secol de viata din tinutul sau natal. Despre
acestea, sper sa scriu mai bine dupa lectura.
*
Sorgul rosu - link AICI
In ianuarie 2009 am deschis blogul "Amin", dupa care, in mai, am facut si blogul "Biblioteca Babel" si am fost atat de dornic sa scot la vedere tot ce mi se parea prezentabil la mine, incat in luna ianuarie 2010, contul meu Picasa alocat celor doua bloguri era epuizat. Am recurs la albumul Webshots, care mi-a oferit din start loc pentru o mie de fotografii, cu suplimentare de cate o suta de poze pe luna, incat am postat acolo circa patru mii de ilustratii, pe care le-am transferat prin link pe bloguri, la postarile cuvenite. Dar Webshots s-a transornat in albumul Smile, care nu mai reda pe bloguri pozele preluate prin link, asa ca acestea mi-au ramas neilustrate la circa patru mii de postari, altfel spus, " Bilioteca Babel" si "Amin" sunt bloguri demolate din cauza albumului Webshots/ Smile. De aceea inaugurez acum blogul BABEL&AMIN, pentru a obtine pe noua adresa de mail loc suficient in Picasa, care sa-mi premita sa refac o parte din postari, ilustrandu-le. Am deja peste 102.300 de vizite pe bloguri in patru ani, si mi-ar veni greu sa renunt la bucuria de a fi vizitat. Blogul "Babel&Amin" nu va fi supraincarcat, rolul sau este sa devina un compendiu al blogurilor principale. Veniti sa ma vizitati, va primesc cu drag.
Astăzi are loc un eveniment extrem de rar. Fenomenul nu a putut fi explicat de oamenii de ştiinţă
