Saul Belloow si fenomenul de tranzienta
In 1976 m-am pomenit cu un nobeliat pentru literatura pe care nu-l cunosteam : SAUL BELLOW. M-am informat despre el, am aflat ca a publicat in 1975 "Darul lui Humboldt", care urma sa apara apoi in limba romana in 1979, in RS 20 , colectia mea preferata. Desigur ca am aflat ca este evreu, fapt ce m-a bucurat, caci evreii scriu bine , este ceva de netagaduit. Am mai aflat ca familia sa este originara din Petersburg, si ca numele lor era Belii - adica Albu - si ca au emigrat in Canada, unde si-au luat numele Bellows, iar apoi In SUA, unde numele simplificat americaneste a devenit Bellow. Mi-a venit in minte un scriitor rus, pe nume Andrei Belii, si desigur, romanul acestuia "PETRESBURG", iata, suntem in zona coincidentelor acauzale. Fenomenul de tranzienta, pe care l-as rezuma intr-un cuvant sub numele "nestatornicie", inseamna sa treci dintr-un loc in altul, dintr-o meserie in alta, de la o nevasta la alta, ceea ce Saul, nascut Solomon, a facut, ramanad insa statornic siesi si talentului sau literar care i-au adus gloria si nemurirea. Tatal sau Avraam, ramas vaduv cu vreo patru copii, pe cand Saul -Solomon avea 18 ani, s-a recasatorit, desigur, si a dat de cateva ori faliment, asa se face ca Saul Bellow a abandonat facultatea, dar a reusit in timp sa absolve facultatea de literatura si sociologie, abandonand insa studii doctorale in sociologia culturii. Soarta l-a rasplatit insa cu trei doctorate "honoris causa". A primit si doua burse Guggenheim, care i-au permis sa vada Europa, a vizitat si Bucurestii in 1977 - anul cutremurului - imbogatindu-si apoi romanul "Iarna decanului", cu secvente inspirate de vizita in Romania. A cunoscut scriitori de vaza, a cunoscut prim ministri - pe Gloda Meir, Yitzak Rabin, Harold Wilson, a avut cinci neveste, si primele trei i-au daruit cate un baiat, iar a cincea, o fetita, la varsta de 85 de ani, cu cinci ani inainte de moarte. Nu mai amintesc aici de alte romane sau fapte ale sale, dar trebuie sa-mi marturisesc gandul ca ceva miraculos s-a pertecut in viata lui Bellow in 1976, cand a luat si premiul Pulitzer, si Nobelul, dand existentei sale dimensiuni fabuloase. Sotia de-a patra, a fost matematiciana Alexandra Ionescu-Targoviste, nascuta Bagdasar. Ea l-a adus pe Bellow in Romania,in 1977 ca sa-si revada mama aflata pe patul de moarte. Si daca vorbiram despre moarte, sa reamintim ca in tinerete, Bellow a fost trotzkist - romanul "The Adeventures of Augie March" de influenta dreiseriana, l-a scris sub fascinatia personalitatii lui Trotzki, pe care, a avut macabra ocazie sa-l vada la morga, in 1940, in Mexic, dupa asasinarea acestuia de catre stalinisti.
In 1976 m-am pomenit cu un nobeliat pentru literatura pe care nu-l cunosteam : SAUL BELLOW. M-am informat despre el, am aflat ca a publicat in 1975 "Darul lui Humboldt", care urma sa apara apoi in limba romana in 1979, in RS 20 , colectia mea preferata. Desigur ca am aflat ca este evreu, fapt ce m-a bucurat, caci evreii scriu bine , este ceva de netagaduit. Am mai aflat ca familia sa este originara din Petersburg, si ca numele lor era Belii - adica Albu - si ca au emigrat in Canada, unde si-au luat numele Bellows, iar apoi In SUA, unde numele simplificat americaneste a devenit Bellow. Mi-a venit in minte un scriitor rus, pe nume Andrei Belii, si desigur, romanul acestuia "PETRESBURG", iata, suntem in zona coincidentelor acauzale. Fenomenul de tranzienta, pe care l-as rezuma intr-un cuvant sub numele "nestatornicie", inseamna sa treci dintr-un loc in altul, dintr-o meserie in alta, de la o nevasta la alta, ceea ce Saul, nascut Solomon, a facut, ramanad insa statornic siesi si talentului sau literar care i-au adus gloria si nemurirea. Tatal sau Avraam, ramas vaduv cu vreo patru copii, pe cand Saul -Solomon avea 18 ani, s-a recasatorit, desigur, si a dat de cateva ori faliment, asa se face ca Saul Bellow a abandonat facultatea, dar a reusit in timp sa absolve facultatea de literatura si sociologie, abandonand insa studii doctorale in sociologia culturii. Soarta l-a rasplatit insa cu trei doctorate "honoris causa". A primit si doua burse Guggenheim, care i-au permis sa vada Europa, a vizitat si Bucurestii in 1977 - anul cutremurului - imbogatindu-si apoi romanul "Iarna decanului", cu secvente inspirate de vizita in Romania. A cunoscut scriitori de vaza, a cunoscut prim ministri - pe Gloda Meir, Yitzak Rabin, Harold Wilson, a avut cinci neveste, si primele trei i-au daruit cate un baiat, iar a cincea, o fetita, la varsta de 85 de ani, cu cinci ani inainte de moarte. Nu mai amintesc aici de alte romane sau fapte ale sale, dar trebuie sa-mi marturisesc gandul ca ceva miraculos s-a pertecut in viata lui Bellow in 1976, cand a luat si premiul Pulitzer, si Nobelul, dand existentei sale dimensiuni fabuloase. Sotia de-a patra, a fost matematiciana Alexandra Ionescu-Targoviste, nascuta Bagdasar. Ea l-a adus pe Bellow in Romania,in 1977 ca sa-si revada mama aflata pe patul de moarte. Si daca vorbiram despre moarte, sa reamintim ca in tinerete, Bellow a fost trotzkist - romanul "The Adeventures of Augie March" de influenta dreiseriana, l-a scris sub fascinatia personalitatii lui Trotzki, pe care, a avut macabra ocazie sa-l vada la morga, in 1940, in Mexic, dupa asasinarea acestuia de catre stalinisti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu