Astazi postez cateva carti din publicistica lui Eminescu, foarte actuala si savuroasa, exceptand asa zisa problema evreiasca, la care da si el tribut prejudecatilor timpului sau.
In 1989, centenarul mortii lui Eminescu si Creanga, a ocazionat publicarea a nenumarate carti despre cei doi prieteni, fara egal, si am recitit tot anul, scrisorile pe care le-au scris, operele lor, romane si texte critice despre ei si opera lor.
Am patruns, alaturi de ei, chiar in inima romanismului, si am ajuns sa vad, prin ochii lor, devenirea acestui neam, incat si in prezent inteleg mai bine ce se intampla cu tara si cu noi, cu ajutorul lor.
Pentru elevii tai, Magda, postez cartea "Iubirea de patrie" de Eminescu, cu pagini de publicistica, aparuta in Editura Militara in 1989.
Pentru tine personal, postez cartea "Scrieri pedagogice", al saptelea volum din seria "Eminesciana" al Editurii Junimea din Iasi.
Cartea "Fragmentarium", este o editie dupa manuscrise, cu variante, note, addenda si indici de Magdalena Vatamaniuc. Cuprinde si un capitol de Matematica, Fizica si Stiinte Naturale, de care poetul era interesat. Un alt capitol se refera la manuscrise eminesciene despre Geografie si Istorie.
*
Despre marea prietenie dintre Eminescu si Creanga, se tot scrie, si nu pot sa nu scriu si eu, caci m-am simtit de nenumarate ori, al treilea, alaturi de ei.
Se cunoaste mai putin faptul ca Ion Creanga avea bani destui, pusi, taraneste, la tescherea.
Banii erau din drepturile de autor, de la vanzarea manualelor scolare pe care le scrisese, si din leafa bunisoara de profesor titular.
Chiar si in anii de boala, pe perioada cat a fost suplinit, Creanga lua pentru sine mai bine de jumate din leafa, restul, revenindu-i suplinitorului.
Putea sa-l ajute financiar pe Eminescu, dar a facut acest lucru doar simbolic.
Era strans la punga, si nu a scos parale nici pentru a-l scuti de armata pe fiul sau, care era expus riscului de a pieri in Razboiul de Independenta.
*
Cine ar crede ca nici bojdeuca din Ticau nu era proprietatea lui, si ca nici macar chirias nu era in casa aceea, ci doar subchirias ?
Iar bojdeuca din Ticau este, pentru natia romana, imensa scena dintr-o mica locuinta, a prieteniei nepereche dintre doua genii tutelare ale neamului.
*
Nici Tinca, despre ale carei placinte "poale-n brau", stim cu totii, nu-i era nevasta - nevasta divortase de Creanga, care, era, se pare violent cu ea - si nici nu era gazda cu drag de oaspeti, despre care ni se povestea la scoala, caci ii reprosa lui Creanga ca "il tine cu mancare si bautura pe vagabondul acela".
De fapt, dupa moartea lui Creanga, Tinca a cazut in "darul" betiei, a matrasit manuscrisele lui Creanga, si nu prea intelegea care este motivul pentru care lumea vine, ca in pelerinaj, la casa ei.
Accepta insa bucuroasa sa-i sloboada in casa, pentru banii pe care-i primea de la ei, bani pe care-i cheltuia pe bautura.
*
Prietenia lui Creanga cu Eminescu, nu este insa umbrita de aceasta faptura, intr-atat de nefericita, incat nu stia ca are privilegiul sa traiasca in centrul geometric al romanismului, cu acele stele ale simtirii, daruite cu har divin.
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu