joi, 27 iunie 2013

Razboiul sfarsitului lumii

Este doar un ecou la postarea ta de pe Babel, Sandu. Despre sfarsitul lumii de la Canudos am citit candva, in alta epoca, un timp atat de indepartat, incat acum in locul acela au crescut apele unui ocean. Imprumutasem cartea de la biblioteca facultatii si era inceputul verii si se apropia sesiunea si eu nu aveam pofta de invatat, ci doar de citit printre tufele de trandafiri ale gradinii de pe strada Fericirii.
Matusa Iulia facea inghetata de fragi si imi dadea cate o cupa pe care o savuram cu cartea pe genunchi, in departare se auzea tramvaiul, iar si mai departe se auzea macelul dintre pagini, in mintea mea...
Ma gandeam ca razboaiele se poarta pentru ca unii vor sa impuna altora propriul adevar. Despre asta am spus ceva pe celalalt blog. Pana la urma, ce sunt minciunile?, dar mai ales,
Ce este adevarul?



 

Un citat din alta carte, dar tot de Llosa, o carte pe care mi-ai scris ceva despre acordarea premiului Nobel.
Citatul e de pe coperta a patra, m-am gandit mult la aceste cuvinte:
"Oamenii nu traiesc numai din adevaruri. Ei au nevoie si de minciuni: de cele pe care le inventeaza de buna voie, nu care le sunt impuse, de cele care se prezinta asa cum sunt, nu deghizate in vesmintele istoriei. Fictiunea le imbogateste existenta, o completeaza si, un timp, ii salveaza de conditia lor tragica, omeneasca: aceea de a visa mereu mai mult decat ceea ce pot realiza cu adevarat."
Esti un visator, nu-i asa?



vineri, 21 iunie 2013

"Visand la eroi" - Alzner/ Casares - preluata de pe Carti Dragi


Din prima clipă am găsit fraza indicată: „În viitor curge, aidoma unui râu, destinul nostru, aşa după cum ni-l desenăm noi de aici, de jos. În viitor se află totul, pentru că totul e cu putinţă. Acolo ai murit săptămâna trecută şi acolo vei trăi veşnic.”

*
Mi-a plăcut mult pasajul acesta, e cu adevărat confortabil, însă iată ce descopăr la pagina 155: „Destinul este o invenţie folositoare pentru oameni.”

Ştii la ce mă trimite cu gândul propoziţia aceasta? La alt citat, din altă carte, unul care spune că „Timpul este doar vraja pe care natura o aruncă asupra lucrurilor pentru ca noi să nu băgăm de seamă că se petrec toate deodată.”
Uite, Sandu, ce iese dacă forţez o extrapolare: Destinul este vraja pe care noi o ţesem pentru ca să dăm un sens faptelor arbitrare care alcătuiesc viaţa fiecăruia dintre noi.
*
Ştii ce mi-a plăcut teribil? Observaţia de mare fineţe a lui Serafin Taboada: „Oricât de curajos ar fi un om, nu e curajos în toate împrejurările.”
Important este să ştim căror întâmplări le vom face faţă...
*
Cine sunt eroii?