Razboiul sfarsitului lumii

Este doar un ecou la postarea ta de pe Babel, Sandu. Despre sfarsitul lumii de la Canudos am citit candva, in alta epoca, un timp atat de indepartat, incat acum in locul acela au crescut apele unui ocean. Imprumutasem cartea de la biblioteca facultatii si era inceputul verii si se apropia sesiunea si eu nu aveam pofta de invatat, ci doar de citit printre tufele de trandafiri ale gradinii de pe strada Fericirii.
Matusa Iulia facea inghetata de fragi si imi dadea cate o cupa pe care o savuram cu cartea pe genunchi, in departare se auzea tramvaiul, iar si mai departe se auzea macelul dintre pagini, in mintea mea...
Ma gandeam ca razboaiele se poarta pentru ca unii vor sa impuna altora propriul adevar. Despre asta am spus ceva pe celalalt blog. Pana la urma, ce sunt minciunile?, dar mai ales,
Ce este adevarul?

Publicat de Diana Alzner la 02:55

Pentru visatori 

Un citat din alta carte, dar tot de Llosa, o carte pe care mi-ai scris ceva despre acordarea premiului Nobel.
Citatul e de pe coperta a patra, m-am gandit mult la aceste cuvinte:
"Oamenii nu traiesc numai din adevaruri. Ei au nevoie si de minciuni: de cele pe care le inventeaza de buna voie, nu care le sunt impuse, de cele care se prezinta asa cum sunt, nu deghizate in vesmintele istoriei. Fictiunea le imbogateste existenta, o completeaza si, un timp, ii salveaza de conditia lor tragica, omeneasca: aceea de a visa mereu mai mult decat ceea ce pot realiza cu adevarat."
Esti un visator, nu-i asa?
Publicat de Diana Alzner la 02:46