Peste rapitor intr-un golf ...

 

Visurile lui Einstein - Alan Lightman

Lightman ne initiaza in cele doua feluri de timpuri, ca moduri de desfasurare a lumii : un timp mecanic, rigid ca un pendul si timpul trupului, care"misuna ca un peste rapitor in golf". Oamenii care cred ca trupurile lor nu exista, traiesc in timpul mecanic. Iata care este situatia lor ;
" Ei stiu ca trupul nu este ceva de magie salbatica, ci o colectie de chimicale, tesuturi si impulsuri nervoase.Gandurile nu sunt altceva decat amplitudini electrice in creier. Apetitul sexual - nimic altceva decat un flux de chimicale catre nervii periferici. Tristetea - doar putin acid fixat in cerebel. Pe scurt, corpul este o masina, supusa acelorasi legi ale electricitatii si mecanicii precum un electron sau un orologiu. Asadar, corpului trebuie sa i te adresezi in limbajul fizicii. Iar daca acest corp vorbeste, nu este decat limbajul unor nenumarate leviere si forte.Corpul este ceva ce trebuie comandat, nu ascultat"
*
Am cunoscut un om , care mi-a trezit in cea mai mare masura interesul. Ceva dinlauntrul sau, imi intelegea chemarea si parea sa-mi raspunda. Dar culmea, aveam temeiuri sa recunosc in el tipul de om fara trup al lui Leightman.
"Priveste-ma cu atentie", i-am spus. "omul este cu totul diferit de ceea ce pare trupul sau, omul este farmec si vraja, incearca sa crezi".
Mi-a raspus :
"omul pe care-l descrii este doar un peste rapitor intr-un golf."

*

Te mai găsesc, iubito, când prin mine însumi alerg - Lucian Avramescu

Publicat pe 6 aprilie 2013

      Te mai găsesc iubito când, bolnav de nostalgie
      Alerg prin mine însumi și deodată
      Acolo unde pajiștile toate păreau să se fi  terminat
      Apari înaltă și nefirească, ciută desperecheată.
      Nu te mai aflu în schimb în iarmarocul acesta lumesc
      Unde făpturile se năruie sau se îmbină
      În acest talmeș balmeș de rătăciri și împreunări
      În care nu există sentimente, ci doar vină.
      Nu te mai aflu iubito, oricât te-aș căuta
      Decât în  lada cu zestre sigilată în aorta mea
      În rest dacă mai ești, dacă mai sunt
      Nu ne mai recunoaștem, migratori străini pe pământ.
      Suntem ca două fețe ale unei uși de părăsită moară
      În care fața dinlăuntru nu-și va ști niciodată fața de afară.
                                                  6 aprilie 2013, Sângeru