"Exact cum hotarase in legatura cu sotia sa : este pentru ultima oara. Acum, hotara in legatura cu viata insasi. De ce fusesera atat de pustii acesti ani de barbatie ? Acum voia sa faca singurul lucru pe care-l poate face un om batran, fara a fi respingator : sa ramana drept si neinduplecat. Cum altfel sa procedeze? Sa se multumeasca sa consume resturile de la ospatul cel mare? Se simtea ca un oaspete alungat, si nu voia sa se inhaiteze cu servitoarea pentru o imbucatura pe furis. Era furios, incapatanat si teapan. Ii repugna sa-si ofere, lui, sau ramasitelor fiintei lui, delicii care candva ii fusesera refuzate, Acum, le respingea el." ( Knut Hamsun - "Copii ai timpului lor")
*
Umbra
"Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii...
Se-ntindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbeam ce nu era.
-Poţi să te culci, e ora şi noaptea întârziată,
Vei scrie, altădată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acum şi pot să te ridic,
Lăsând odaia goală şi lampa afumată."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu