Sigmund Freud incerca sa gaseasca explicatii materialiste chiar si experientelor spirituale, dar in viata lui au aparut evenimente sincronistice care i-au provocat un sentiment al straniului, despre care a scris la varsta de 62 de ani, cand, datorita aparitiei, cu obstinatie, a cifrei 62 in viata sa, sub forma unui numar de camera la hotel, a unui loc intr-un compartiment de tren, al unui tichet de garderoba, al unei sume ce trebuia achitata sau primita, a crezut ca universul ii comunica ceva, prin repetarea acestei cifre, ceea ce a deslusit ca pe un posibil indiciu cu privire la varsta la care va muri. Tot in eseul respectiv, relateaza o traire avuta intr-un stravechi oras italian, unde, plimbandu-se intr-un labirint de stradute, si incercand sa-si croiasca drumul de iesire spre centrul urbei, mergea pe traseul croit, dar se pomenea iar si iar in mijlocul labirintului de strazi. Era ca si cum labirintul isi schimba forma, pentru a-l mentine captiv, ceea ce ni se intampla si in vietile noastre, cautand uneori, disperati, iesirea din labirintul personal, care ne readuce cu insistenta , in lumea imposibila pe care ne-am faurit-o. Exista o complicitate intre noi si cosmos, iar naucul , nu poate remarca cat este de departe de priceperea intelesurilor independente de dorintele si de adevarul nostru uman,pe care le sugereaza universul..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu