sâmbătă, 18 octombrie 2014
luni, 31 martie 2014
luni, 9 decembrie 2013
Samanul Evgheni OSIKIN despre magie
Inainte de a-l cita pe samanul Osikin, citez din memoria mea tot mai stearsa, ceva din HEGEL, despre corespondenta dintre macro si microcosm, mie imi trec prin maini multe carti, si vazand ca nu am consemnat in caietul de insemnari citatul, scot ce pot din memorie, abandonata tot mai consistent uitarii : "Lumea isi dezvaluie fata sa rationala omului care o priveste cu ochii ratiunii. Este o relatie reciproca" ( HEGEL)
*
Acum, redau din insemnarile din caiet spusele lui Osikin :
*
Cateva idei ale samanului osikin, redate de generalul Emil Strainu in volumul "Exercitii de magie", din colectia "Stranger Secret Files", la Editura TRIUMF :
1. Magii pot lecui omul, pot sa prevada viitorul si sa influenteze vremea.
2. In prezent, magia a ajuns la nivelul energo-informatic, actiunile desfasurandu-se prin metoda directionarii energiei si informatiei.
3. Magii lucreza folosind forta cunostintelor si nu forta naturii.
4. Magul are puterea sa-si indeplineasca prin propria putere dorintele.
5. Magii pot contacta POLUL INFORMATIONAL al Pamantului, care pastreaza informatia despre intreaga lume. Intuitia omului este conectata spontan la polul informational. Creierul nostru poseda un "amortizor" care filtreza contactul cu polul informational, si contactul se realizeaza prin fenomene apartinand psihotronicii.
6. Nazistii au folosit magia in scopul subjugarii omenirii.
7.Orice om poate invata magia, si trebuie sa o practice in folosul semenilor sai, in mod responsabil, respectand legile moralei.
8. Universul OBSERVA, OCROTESTE si INDRUMA.
luni, 11 noiembrie 2013
duminică, 10 noiembrie 2013
"Atractia visului" - J. B. Pontalis

Niciodata nu ia sfarsit copilaria, va spun asta la 60 de ani, cand mi se mai intampla sa fac tentativa de a cauta cate o carte din vremea de-atunci, in Protobiblioteca Babel din situl initial, in casa parinteasca, care demult este doar timp, fara de spatiu. Si totusi am fost obsedat de un citat care spune ca timpul copilariei, s-ar fi sfasit. Nu-mi aminteam unde ci cand am citit asta, credeam ca in romanul "Pestera ciumatilor" de Jean Carriere, in care am gasit marcate citate, care de care mai fascinante, dar nu pe cel dorit. Pana intr-o dimineata in care, mana destinului a ghidat mana mea, sa puna in geanta cartea "Dincolo de psihanaliza" ( "Atractia visului" ) de Pontalis. Citatul era la vedere, insemnat cu o cruciulita pe marginea unei file : " INTR-O ZI ASADAR, TIMPUL COPILARIEI LUASE SFARSIT. CASA, GRADINA, FUSESERA PARASITE".
*
Si in romanul "Pestera ciumatilor", eroul si-a parasit , la vremea potrivita, urbea natala, traind la Paris, pana cand o epidemie de holera l-a obligat sa-si caute refugiu, si, inainte de a gasi pestera, a incercat sa scape de molima la Nimes, in casa copilariei. Orasul era parasit, dar el traia o dubla senzatie de parasire, pe fondul prabusirii lumii : casa parinteasca, demult ramasa fara stapan, avea gradina napadita de vegetatie, fiind gata sa se reintoarca in tarana. Dar o simpla urma de pe fereasta, provocata de inchizator, care stersese vopseaua din calea sa, ramasa neschimbata, i-a readus in minte vraja casei parintesti, care l-a ridicat, pentru o clipa, deasupra dezastrului si senzatiei de singuratate.
*
Sunt tentat sa aleg citatul despre "deus ex machina" de la pg. 249 a editiei din 1988 a romanului, de la Editura Univers, dar las pentru altadata. Voi alege alte citate, nici macar pe cel cu semnul de pe fereastra. Nu inainte de a scrie numele unui dispozitiv , fara legatura cu subiectul : "ANTENA SADDOR". Si numele doctorului Zdenek Rjdak, praghez, ma rog dumitale. Apoi vin la psalmist, si culeg doua idei, aparent ireconciliabile : "Nu vor lasa in tine piatra peste piatra", " Astazi s-a facut mantuire casei acesteia ..."
*
"Nu incerca un sentiment de spaima, era mai curand ceva tulbure, mai irational decat frica de a muri de holera, avea dorinta, mai mult sau mai putin limpede de a participa la evenimente mari, de a fi eliberat de dictatura propriului sau destin. In ciuda pericolului, zorii care se revarsau in dimineata aceea asupra lumii, aveau un farmec neobisnuit"
*
" Era chiar revarsatul zorilor, cenusii inca, nemiscate, desi proslavite deja cu tipete rasunatoare de pasari cazute din cuib si imbalsamate de o savuroasa mireasma de ierburi - incomparabila spre a nu-i transmite unui om inchis ca intr-o cusca de doisprezece ani la Paris, care se considera batran si care cunoscuse experienta fecunda a unei morti momentane - un val de bucurie instinctuala, copilareasca, putand fi connsiderata aproape o speranta"
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
duminică, 27 octombrie 2013
Sosirea lui Joachim Stiller
Ti-am recomandat sa citesti romanul "Sosirea lui Joachim Stiller", Diana, ca sa nu-ti ramana strain nici acest Stiller, dupa ce l-ai cunoscut pe cel al lui Max Frisch. Cum sa te ademenesc ? Autorul, Hubert Lampo, s-a nascut la Anvers in 1920, iar in 1967 si respectiv 1972, a scris cele doua volume ale cartii "Inelul lui Moebius", simt cum incepi sa devii interesata. Tot in 1972, a scris "Lebedele de la Stonhenge", eseuri despre literatura fantastica si realismul magic. Suntem pe cale cea buna, vezi ? Intai, redau cele spuse de Freek G., personajul principal masculin al romanului, cu privire la impactul intalnirii cu Stiller asupra constiintei sale: " Loviturile pe care, ca orice alt om, le primesc, nu mi-au afectat fiinta lautrica, cel putin pana in momentul cand Joachim Stiller a patruns in viata mea". Urmeaza cateva cuvinte despre autor : "creator de adancimi, de lumi fascinante, construite din lumini stranii si umbre tenebroase". Si despre carte : "este o poveste de dragoste"; "o creatie complexa ca viata insasi, ca sufletul omenesc"; "o proiectie arhetipala, explicata de autor in traditia realismului magic" ; "o lume de un farmec straniu, cu oameni solidari in fericire, cat si in cosmaruri" ; "cosmarurile lui Lampo sunt cai de purificare, de regasire a sufletului".
*
Romanul, publicat in 1961, a aparut in limba romana in 1977.
*
Pana aici, au fost vorbe. Cine este Joachim Stiller, autorul nu ne spune. Voi sugera eu. Freek primeste o scrisoare neobisnuita, o citeste, o arunca la cos, apoi, dupa o zi, o scoate sa o cerceteze, si da, scrisoarea ii este adresata personal, la adresa actuala, dar stampila postei dateaza expedierea ei cu cativa ani inaintea nasterii lui Freek, iar francajul este facut cu un timbru corespunzator vremii respective. Expeditorul o are in vedere, in cele ce urmeaza, si pe jurnalista Simone. Ca sa simplific, am sa spun ca viata lui Stiller - mai exact, MOMENTUL MORTII SALE - s-a intersectat cu trei linii de destin, dintre care, doua au condus catre nasterea lui Freek , a Simonei, si a intalnirii lor inevitabile .
*
Acum las cartea sa vorbeasca, stie cartea mai bine :
Scrisoarea lui Stiller catre Simone : " Domnisoara, dupa cum era de asteptat de la doi oameni alesi de mine, drumul lui Freek s-a intalnit cu al dumneavoastra. NU ERA PREVAZUT CA DIN ACEST FAPT SA DECURGA ALTE CONSECINTE. Dar nimic nu poate fi intreprins fara ca liberul arbitru sa aiba cuvantul sau de spus. SA NU VA FIE FRICA. Ce va fi, va fi. Inca nu pot spune daca vi se va acorda mult timp pentru aceasta, desi nimeni nu va cunoaste atat de profund ca mine. Fie ca nimic omenesc sa nu va ramana necunoscut. Al dvs servitor, Joachim Stiller"
Scurt interludiu, cu citate alese de hazard : " Scrisoarea lui Stiller este un mesaj intr-o sticla, plutind pe valurile timpului", " Aveam amandoi senzatia ca suntem singurii locuitori ai unei lumi distruse, in care timpul inghetase. Mergeam mana in mana, ca doi copii speriati de intuneric", " Inca de tanar, o persistenta nevoie de puritate salasluia in mine", "Viata a ridicat un perete opac intre realitate si visul copilului de altadata", "Intotdeauna va exista o stavila in calea unei armonii complete intre doi oameni", " Nu e posibil sa traiesti fara lectia deziluziei".
*
Inainte ca Stiller sa apara in trup, la intalnirea cu Freek, pe care l-a insotit si Simone, din dorinta de a-i fi alaturi, orice s-ar intampla, acesta l-a apelat telefonic pe Freek. Voi incheia cu mesajul telefonic al entitatii din nestiut, dar mai intai, trebuie sa spun ca Stiller n-a apucat sa dea mana cu Freek, si a murit pentru a doua oara , la Anvers, in acelasi veac, de asta data, nu sub bombardament, ci calcat de o masina, iar trupul sau s-a volatilizat, la morga, sub ochii privitorilor, si Stiller a disparut in neant.
*
Apelul telefonic, Stiller catre Freek : " Numele meu nu trebuie sa va tortureze. Orice s-ar intampla, intr-o zi va voi elibera de toata frica. Stapanirea de sine nu depinde in intregime de mine. Trebuie sa o gasiti in voi insiva. Indrazniti sa o castigati. Nimic nu este inca pecetluit"
*
Ma intreb care ar fi fost deznodamantul daca Simone nu l-ar fi insotit pe Freek la intalnirea cu Stiller ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







